Anii de după 1989 i-au adus numele de „Socrate al României” şi a devenit celebru prin vorbele sale memorabile. „Rezistenţa prin cultură” a prezentat, sâmbătă, la miezul nopţii, la TVR 2, povestea „misticului” Ţuţea.

Ediția este disponibilă online pe TVR+.

Petre Ţuţea s-a născut în  1902, în satul Botenii de Muşcel, (judeţul Argeş). După liceul urmat la Câmpulung Muscel şi Cluj, se înscrie la Facultatea de Drept (Cluj), de unde iese doctor în ştiinţe juridice. Urmează o carieră fulminantă pentru Ţuţea; lucrează la Ministerul Economiei Naţionale, călătoreşte prin Berlin, Budapesta sau Moscova şi se apropie de Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Constantin Noica şi alţii.

În cadrul Guvernului Naţional-Legionar, Ţuţea a fost Director în Ministerul Economiei Naţionale, iar în timpul guvernării antoneschiene, a fost Şef de secţie în Ministerul Războiului, iar între 1944-1948 a ocupat funcţia de Director de studii în Ministerul Economiei Naţionale.

„Arestarea lui Lucreţiu Pătrăşcanu în 1948 a determinat întemniţarea lui Petre Pandrea, dar şi al lui Petre Ţuţea, camarad de idei cu acesta în anii 30 ai veacului din urmă la revista «Stânga», ulterior afin cu generaţia de discipoli ai profesorului Nae Ionescu. În timp, Petre Ţuţea a devenit, pe linia năistă, un dascăl de românism, atitudine pe care şi-a asumat-o consecvent şi-n  anii lungi ai detenţiei în Gulagul comunist, dar şi după eliberarea din închisoare”, povesteşte Radu Găină, realizatorul episodului.

Condamnat în 1956, Petre Ţuţea a făcut turul lagărului românesc. De la Malmaison, a ajuns la Aiud, Jilava şi Ocnele Mari, pentru ca eliberarea să vină 1964, odată cu celebrul decret de graţiere 411.

„Misticul” Ţuţea, despre care Cioran spunea că este „singurul spirit genial care mi-a fost dat să-l întâlnesc în viaţa mea”, îşi petrecea timpul în parcul Cişmigiu, unde vorbea cu tinerii, trecătorii, despre credinţă, spirit, economie etc. În jurul filosofului s-au strâns, în deceniile opt și nouă, grupuri de tineri ce au format o adevărată școală şi un curent ( „ţuţism”). În ultimii ani din viaţă, el părăsea apartamentul din ce în ce mai rar, dată fiind starea precară de sănătate. Moare la 3 decembrie 1991, fiind ulterior îngropat în satul natal, Boteni.

Portretul lui Ţuţea este refăcut, pas cu pas, de personalităţi sau martori care i-au fost alături sau care l-au descoperit din unghiuri diferite. Astfel că documentarul aduce vocile lui Marcel Petrişor (fost deţinut politic), prof.dr. Ioan Coja (filolog), prof.dr. Marian Munteanu (antropolog) şi Mircea Coloşenco (istoric literar).

„Cei care l-au căutat şi cultivat în anii grei, depun astăzi mărturie despre crezul acestui Socrate al nostru. Cum imediat după 1989 s-a realizat o creaţie cinematografică salutară şi  excepţională despre Petre Ţuţea, am încercat  să completăm după un sfert de veac perspectiva asupra destinului acestui  gânditor, printr-un  discurs filmic în care să prevaleze impactul pe care l-a lăsat maieutica sa asupra unei generaţii căreia îi fusese interzis adevărul despre luminile  şi umbrele  unui timp al încercărilor. E singura formulă pe care o consider nimerită şi onestă, în a dezlega  nodul gorgian al prejudecăţilor şi idiosincraziilor noastre faţă de o personalitate care s-a implicat plenar în devenirea  şi prefacerea  spirituală  a românilor”, descrie realizatorul TVR, Radu Găină.

Documentarul de sâmbătă, de la miezul nopţii, a fost filmat în diferite locuri din Bucureşti, unde era văzut Ţuţea de obicei. La Biblioteca Academiei Române, dar şi în parcul Cişmigiu, se reface itinerariul de la fiecare întâlnire pe care Ţuţea o avea cu Marian Munteanu, unul dintre studenţii care-l cultivau pe gânditor şi filosof în vara si toamna  anului 1989. În final, echipa „Rezistenţa prin cultură” ne poartă şi la Boteni, locul unde s-a născut filosoful şi unde se află şi mormântul lui.