Marina vă invită să urmăriţi, la TVR 2, emisiunea „Rivalii”, sâmbăta, de la ora 15:00. Marina Almăşan este absolventă, ca şef de promoţie pe ţară, a Academiei de Studii Economice Bucureşti. A lucrat ca economist stagiar la Filatura de lână pieptănată Bucureşti timp de doi ani.
Apoi, după susţinerea unui concurs, a muncit ca cercetator ştiinţific la Institutul Central de Cercetări Economice.
Încă din studenţie s-a remarcat drept cel mai tânăr redactor-şef din ţară al unei reviste studenţeşti - Tribuna studentului economist. A publicat activ în diferite ziare şi reviste, obţinând premii naţionale la concursurile de publicistică. În perioada 1982-1989 a fost realizator de emisiuni radio, la Radiodifuziunea Română şi Radiovacanţa Costineşti. Începând cu 1990 s-a angajat în TVR, iar primul job a fost acela de redactor la emisiunea Veniţi cu noi pe programul 2, realizată de Mihai Tatulici.
În perioada 2004-2006 a fost redactor-şef al Redacţiei Muzică-Divertisment din TVR. A realizat şi moderat, de-a lungul timpului, emisiuni ce au înregistrat mari audienţe şi care au rămas în mintea românilor precum: Ceaiul de la ora 5, Arca Marinei, Mulţumesc!, Planeta în jeanşi. Din 2006, pentru ceva vreme, a rămas fidelă emisiunii de pe TVR 1, Ne vedem la TVR. A prezentat și emisiunea Femei de 10, bărbați de 10, la TVR 2.
Pentru că iubeşte arta scrisului, în 2004 a publicat volumul de proză pentru copii Cele 7 isprăvi ale lui Victoraş. Este iniţiatoarea Festivalului Naţional al Cântecului de Dragoste, al cărui producător a fost timp de opt ani.
Marina se descrie cu mult haz şi autoironie spunând: „Sunt un economist de nota 10, convertit într-un om de televiziune. Conform spuselor lui Mark Twain, << Unii zic că vorbesc prea mult, alţii se bucură că spun lucrurilor pe nume! Cu toţii sunt de acord că, în prezenţa mea, timpul trece foarte repede! Cifrele de audienţă demonstrează că trece şi cu folos!"
Marina Almășan aduce în grila de toamnă a TVR 2, o nouă emisiune: Rivalii.
***
Cum a apărut ideea emisiunii „RIVALII”?
Marina Almăşan: Subiectul e în vogă și nu se va demoda nicicând! Conflict între generații a existat dintotdeauna, iar noi i-am fost protagoniști, când de o parte, când de alta a baricadei. Mai întâi, tineri fiind, ne-am privit critic părinții și pe adulții din jur, sătui de sfaturile lor, crezându-ne cei mai deștepți, mai mult, atoateștiutori; au trecut, iată, anii și am ajuns, la rându-ne, adulți, găsindu-le nesfârșite cusururi tinerilor din preajmă, începând cu copiii nostri și extinzând apoi la nivelul întregii lor generații. Acum noi suntem cei “demodați”, “depășiți de vremuri” și uneori chiar “inutili”, deși noi ne credem cei mai înțelepți și extrem de … “indispensabili”. Ei, cum să ratezi un astfel de subiect suculent?!? Așa a luat naștere emisiunea “RIVALII” - un duel spumos între generații, din care nimeni nu cred că va ieși șifonat, ci cu toții vom avea de învățat. Și ne vom privi apoi, unii pe alții, cu mai multă îngăduință. Sper… :)
Ai experimentat şi tu acest conflict?
Marina Almăşan: Normal că am fost și eu, in nenumărate rânduri, “victima” acestui conflict, și ca tânăr, dar și ca adult. Îmi amintesc, bunăoară, de perioada stagiului în productie - cel de după terminarea facultății - cand, la fabrica la care am fost repartizată, ca economist, toți șefii se uitau chiorâș la entuziasmul meu (încercam “să modernizez” Filatura de lână pieptănată”, aplicând metodele de organizare a producției, de ultimă oră, învățate de mine în facultate!:))), crezand toți că am venit în fabrică pentru a le lua lor locul (eu neștiind… cum sa scap mai repede de acolo!!!) și, prin urmare, mi-au făcut viața un calvar, ținandu-mă mereu “la distanță” și blocându-mi toate inițiativele. Am rezistat și … mi-am văzut de drumul meu.
Iar acum, ca părinte, traversând cele două „pubertăți” - ale celor doi copii ai mei - am consemnat la rându-mi destule meciuri, ba chiar războaie cu aceștia, ciocnindu-ni-se deseori cap în cap modurile de a vedea lucrurile. Noi, adulții, din prea multă dragoste, suntem în stare să-i blocăm pe copiii noștri din drumul care le este dat. Iar neîncrederea pe care o avem în ei - de multe ori “născătoare” de astfel de conflicte - se dovedește deseori a fi total neîntemeiată, copiii nostri fiind, în multe dintre cazuri, mult mai pregătiți pentru viață decât o putem bănui. În orice caz, avantajul celor care au doi copii, este acela că, de multe ori, greșelile pe care le-au făcut în “administrearea” primului copil, reușesc să le îndrepte în relația cu următorul. Așa am pățit și eu: “conflictul între generații” s-a manifestat mult mai lin în cazul lui Victoraș, decât al lui Marinuș. Dragostea mea fiind însă aceeași, pentru amândoi!
