Radu Găină v-a invitat să urmăriţi la TVR 2 şi online pe TVR+, vineri, 31 martie, de la ora 14:30, o călătorie în timp pentru aducere aminte de Nichita Stănescu, aşa cum au consemnat-o Arhivele TVR şi CNSAS.
Documentarul este disponibil online pe TVR+.
Într-un raport al Securităţii din 28 noiembrie 1974, preluat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, se precizează că poetul Nichita Stănescu fusese luat în lucru de organul de represiune din România acelui timp, printr-un dosar de urmărire informativă, denumit "Socrate". Erau incriminate manifestările şi nemulţumirile lui Nichita Stănescu, privind politica Partidului Comunist Român în domeniul literaturii.
Suspiciunea vigilentului organ faţă de Nichita Stănescu fusese stârnită de preocuparea acestuia de a intra în relații cu diferiţi cetăţeni străini, poeţi, editori, traducători, pentru a-i facilita apariţia unor volume de versuri peste hotare. Nichita era foarte iubit de către poeţii sârbi cu care se întâlnea uneori la Timişoara, dar şi de Peter Jay (Anglia), Paul Engle (SUA), Mariano Baffy (Italia), Beniamin Segal (Israel).
Corespondenţa lui Nichita Stănescu era supravegheată ca și telefonul de la domiciliul iubitei sale, poetul neavând casă în acei ani. În 1976, Securitatea îi închide dosarul "Socrate", dar îi redeschide altul în anul următor, sub denumirea de "Ploieşteanu".
Din lectura celor 50 de volume rezervate creației literarge, aflate în arhiva CNSAS, se observă că rivalitățile specifice breslei scriitoricești din România au fost consemnate cu "acribie" de către instituţia care încarna "vigilenţa ochilor şi urechilor poporului".
Aceste rivalităţi au fost abil folosite pentru a semăna discordie, frustrări şi resentimente între grupările de influență literară din epocă. Părerea lui Nichita Stănescu era foarte importantă pentru Securitate, în contextul în care poetul primise premiul "Herder" și era nominalizat la Premiul Nobel.
