Pe 13 iunie, urmăriți la TVR 2, de la ora 22.55, un film biografic ce are în palmares 2 premii Cesar - pentru decoruri şi costume, o nominalizare la premiul Cesar pentru cea mai bună actriţă în rol secundar (Anemone) şi Premiul pentru cel mai bun actor - la Festivalul de la Mar del Plata.

Dramă. În Parisul sfârşitului de secol XIX, pictorul Henri de Toulouse-Lautrec este sufletul vieţii boeme din cartierul Montmartre, pe care o transpune în tablourile şi afişele sale pline de culoare şi energie. Îndrăgostit de lumea spectacolului, de alcool şi absint, Toulouse-Lautrec ilustrează ca nimeni altul viaţa artiştilor de cabaret, a dansatoarelor de la Moulin Rouge, a boemei pariziene din anii 1890.

Filmul are în palmares două premii Cesar - pentru decoruri şi costume, o nominalizare la premiul Cesar pentru cea mai bună actriţă in rol secundar (Anemone) şi Premiul pentru cel mai bun actor - la Festivalul de la Mar del Plata

Costumele somptuoase din filmul „Lautrec” de Roger Planchon au fost expuse la muzeul Toulouse-Lautrec. Ele au fost special concepute pentru actorul Régis Royer care a interpretat rolul pictorului în acest film.

La 28 de ani, actorul de teatru s-a trezit propulsat cu acest rol principal în topul producţiilor de pe marele ecran. El era apreciat de regizorul Planchon care îl cunoştea din teatru unde Régis Royer deja interpretase cu succes roluri de persoane cu dezabilităţi, aşa că a avut încredere să îi încredinţeze această partitură extrem de grea.

Aşa cum a declarat Régis Royer, „mi-am încercat mâna cu Michel Deville, în „La lectrice”, într-un rol de copil cu dizabilități, apoi în „Louis, copilul rege” de Roger Planchon, tot rolul unui paralitic. Mi se pare fascinant, la fel ca la „Lautrec”. Îmi plac aceste personaje cu conflicte. De exemplu, Lautrec, în copilărie, a trebuit să sufere adevărate torturi medicale. El era, de asemenea, în conflict cu el însuși. Ideea este că nu s-a plâns niciodată, a știut să rămână foarte demn, dar a trebuit să se ascundă pentru a plânge. În viața sa, a devenit confidentul săracelor fete. Știa să fie mereu prezent, dar mă îndoiesc că își povestea suferința.