Un nou documentar "Cap Compas" este difuzat sâmbătă, 26 aprile, ora 17:30, la TVR 2 și TVR+.

O călătorie cultural religioasă la cele patru bazilici majore poate fi un demers cu caracter aproape iniţiatic care deschide porţile pentru cunoaşterea realităţilor sacre ale Vaticanului şi Romei.
.

.
Cu excepţia catedralei Sfântul Petru toate bazilicile majore au regim de extrateritorialitate, Italia recunoscând Vaticanului deplină proprietate prin care se beneficiază de imunitatea acordată de dreptul internațional sediilor agenților diplomatici ai statelor străine.

Aureolat de nimbul nobleţii şi al sacralităţii oraşul invită la o permanentă descoperire. În egală măsură cel ajuns pentru întâia oară sau cel revenit turist sau pelerin descoperă la fiecare pas nebănuite lucruri noi.

La mică distanţă de celebrul Colosseum decupată din verdeaţă parcurilor se înaltă catedrala San Giovanni în Laterano. Numele bazilicii este corelat cu faptul că în timpurile antice prin preajmă se află proprietatea unei familii nobile care purta numele Lateran iar din faza timpurie a organizării Bisericii romane aici a fost amplasat palatul papal. Peregrinii păşesc la propriu peste temeliile celei mai vechi biserici din Roma. O atmosferă solemnă care însailează 1700 ani ai mărturisirii creştine prin fapte şi mărturii aureolează acest loc.

​În antichitate în spaţiul actualei arhibazilici se află noul fort al gărzilor de cavalerie imperială ridicat de împăratul Septimius Severus în 193 d.Hr. În anul 312 după victoria de la Pons Milvius a împăratului sfânt Constantin cel Mare moment în care prin apariţia crucii pe cer s-au consolidat noile auspicii pentru viaţa religioasă a creştinilor fortul a fost demolat aria fiind conectată cu proprietăţile palatine ale consulului Sextius Lateranus. Primul edificiu creştin a fost inaugurat în anul 324 după un deceniu de la acordarea libertăților licite manifestărilor de credinţa creştină. Peregrinii se află în cea mai veche bazilica din lumea occidentală şi din Roma ansamblu religios care poartă şi titlul de biserica mamă ecumenică a credincioșilor catolici.

Cu proporţii şi forme în care arhitectura se îmbină superlativ cu arta basilica San Paolo Fuori le Mura invită la înţelegerea unui crâmpei preţios al protoistoriei creştine.

Aici în fiecare an la sărbătoarea Convertirii Sfântului Pavel, pe 25 ianuarie, se deschide în mod solemn Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor.

Ușa Sfântă se deschide doar în perioada Jubileelor.

Poziţionarea în exteriorul zidurilor aureliene a consacrat apelativul extra muros pentru multe lăcaşuri de cult din Roma. În aria învecinată a existat până în 1348 un oraş înfiinţat de papa Ioan al VIII. De la jumătatea veacului al XIV-lea călugării benedictini ai congregaţiei din Monte Cassino au preluat responsabilitatea administrării acestei bazilici.

Vizitatorii păşesc deasupra temeliilor unei bazilici antice sfinţită de Papa Silvestru în anul 324. După diferite etape de completare şi reconstrucţie lăcaşul de cult ajunsese prin anul 402 mai mare decât bazilica Sfântul Petru.

Bazilica actuală structurată într-o navă și patru coridoare laterale are 132 metri lungime, 65 metri lățime și 30 metri înălțime ocupând locul secund ca mărime din Roma. Suveranul pontif a acordat două responsabilităţi privilegiate pentru această bazilică: Sacramentul Reconcilierii sau al Pocăinţei și derularea inițiativelor ecumenice.

Bazilica Santa Maria Maggiore este un edificiu magnific ale cărui temelii au fost aşezate pe un pinten al colinei Esquilin în veacul al V-lea cel mai probabil în timpul papei Celestin I biserica sfinţită de către Papa Sixtus al III lea în anul 434. Până în anul 2006 cele patru bazilici papale majore dar şi Bazilica Sfântul Laurențiu din afara Zidurilor, erau denumite bazilici patriarhale ale Romei fiind înfrăţite cu cele cinci patriarhii antice apostolice Santa Maria Maggiore fiind asociată cu Patriarhia Antiohiei.

Santa Maria Maggiore este una dintre primele biserici construite pentru a celebra pe Fecioara Maria fiind ridicată imediat după Sinodul de la Efes din 431 în care Prea Curată a fost proclamată pe Maica Domnului.

Denumirea de Sfânta Maria a zăpezilor este consemnată pentru prima dată prin anul 1000 devenise populară în secolul al XIV-lea fiind corelată cu istoria pioasă conform căreia un patrician roman și soția sa, care nu aveau moștenitori, au făcut un jurământ să-și doneze bunurile Fecioarei Maria şi astfel după ninsoarea considerată miraculoasă au ales locul de construcţie în zona acoperită cu zăpadă.

Bazilica Fecioara Noastră a Zăpezilor şi-a păstrat acest nume din 1568 până în 1969 fiind legată ritual de sărbătoarea liturgică a aniversării consacrării sale pe 5 august. Legenda este comemorată şi în zilele noastre prin risipirea unor petale albe de trandafir din înaltul cupolei în timpul Liturghiei și a Vecerniei organizate zilele celebrării consacrării.

În mod unanim se consideră că edificarea bazilicii a fost influențată și de percepţia Fecioarei Maria ca personaj care ar putea reprezenta idealurile imperiale ale Romei clasice, reunind Roma politeistă și noua Romă creștină. Orașul martirilor nu mai era al împăraților iar Maria devenise o figură care putea perpetua în mod credibil amintiri și reprezentări imperiale.

Bazilica consacră imaginea venerată a icoanei Salus Populi Romani căreia i-a fost acordată încoronarea canonică de către Papa Grigore al XVI-lea în 1838, însoțită de bulă papală Caelestis Regina. Mozaicurile din Santa Maria Maggiore sunt între cele mai vechi reprezentări ale Fecioarei Maria din antichitatea târzie creștină.

Bazilica Sfântul Petru renumit loc pentru pelerinaje şi obiectiv prioritar al majorităţii turiştilor care ajung la Roma. Prezenţa la binecuvântarea papală în zilele de sărbătoare sau participările la ceremoniile liturgice sunt esenţele motivaţionale ale celor care îşi îndreaptă periodic paşii spre acest loc. Însă din zori până seara milioane de paşi se intersectează în spaţiul emblematic al Bisericii catolice. Papa prezidează numeroase liturghii de la 15.000 la peste 80.000 de persoane.
.

.
Două milenii de istorie se adună pe o suprafaţă de doar câteva hectare despre care s-au scris sute de mii de pagini. Indiferent de motivaţia ajungerii aici sau de nivelul şi tipul de specializare educativă şi profesională abordarea la nivel personal rămâne subiectivă.

Partea colonadei care închide parţial partea în formă de elipsă a pieței simbolizează brațele Bisericii Catolice care se întind să-și întâmpine pe cei care îi păstoreşte. Aici este un centru al lumii şi unul dintre puţinele puncte de referinţă ale Universului.

Bramante, Sangallo, Giocondo, Rafael, Peruzzi, Sangallo, Michelangelo, della Porta, Fontana, Vignola, Maderna şi Bernini sunt geniile care au lăsat aici moştenire nemuritoare făuriri.

Construcția actualei bazilici deasupra bisericii constantiniene, a început în 1506 și s-a terminat în 1615. În 1626 Papa Urban al VIII-lea a sfinţit solemn basilica. Domul se ridică la o înălțime de 136 metri de la podeaua bazilicii până la vârful crucii exterioare fiind cel mai înalt dom din lume. Sub altarul mare se află Confessio sau Capela Spovedaniei spaţiu legat de mărturisirea de credință a Sfântului Petru.

Tradiția, bazată pe scrierile Părinților Bisericii mărturiseşte că mormântul Sfântului Petru se află sub baldachin și sub altarul principal. O relicvă prețioasă numită Cathedra Petri sau „tronul Sfântului Petru” este pecete a unui necesar, un popas pentru a înţelege evoluţia Bisericii pe lungul şir al papilor a căror istorie începe cu Apostolul pe care s-a zidit comunitatea creştină şi care într-un înalt nevăzut păstrează cheile împărăţiei cerurilor.

Cap Compas: Bazicile majore din Roma, sâmbătă, 26 aprile, ora 17:30, la TVR 2 și TVR+

Realizator Titi Dincă
Credit foto: Titi Dincă