Deportaţi în „Siberia” României, oamenii nu şi-au pierdut doar casele, ci şi dreptul de a crede în Dumnezeu. Descoperim dramele prin care au trecut românii din Bărăgan, într-un nou episod duminică, de la 00:00, la TVR 2 şi TVR+.
Ediția este disponibilă online pe TVR+.
Torturaţi de conduita abuzivă, represiunea, şi persecutaţiile sistemului comunist, exercitate prin intermediul aparatului de partid şi a celui miliţienesc, deportaţii în Bărăgan au fost supuşi, nu doar spectrului larg de control minuţios al vieţii şi umilinţelor zilnice, ci şi regimului de încălcare a libertăţii de conştiinţă; concepţia materialist-atee a facut imposibilă mărturisirea formală a credinţei, tăind si orice speranţă de îndreptare a acestei situaţii.
Proiectat ca o componentă importantă a procesului de încovoiere a personalităţii umane, „combaterea misticimului” (după expresia încetăţenită in jargonul de partid al vremii) a impus în cele 18 comunităţi nou înfiinţate din „Siberia” românească, chiar dacă nu în mod explicit, oficial, bariere împotriva educaţiei şi manifestărilor spirituale, şi nu doar în scoală, ci şi în familie, făcând ca atmosfera generală să fie, cel puţin aparent, una de înstrăinare faţă de Dumnezeu.
În rândurile unor deportaţi au fost înregistrate chiar atitudini de evitare a comportamentului religios, mai ales în preajma copiilor, motivul fiind evitarea eventualităţilor incriminatorii si protejarea faţă de expuneri victimizante, ce ar fi dat ocazia intervenţiilor de orice fel din partea autorităţilor.
România stalinistă dorea ca pe cuprinsul ei să crească o generaţie atee, căreia Dumnezeu să îi fie ascuns, o generaţie de constructori ai socialismului, o generaţie cu şapte ani de Bărăgan în loc de şapte ani de acasă.
Realizator: Dan Micu
Producător dr.Filaret Acatrinei
Seria „Deportaţii”
Serialul documentar adună mărturiilor românilor deportaţi în Bărăgan în anii 40-50, pentru simplul fapt că s-au opus colectivizării, erau etnici sau doar simpli... proprietari.
În 1945, aproximativ 85.000 de persoane au fost obligate să-şi părăsească locuinţele, fiind deportaţi, la muncă silnică, în minele din Donbass şi Siberia. Majoritatea celor strămutaţi erau şvabii din Banat şi saşii din Transilvania, consideraţi un element care ar putea dăuna stabilităţii regiunii.
În 1951, au fost deportaţi peste 45.000 de oameni din Banat, pentru a popula regiunea aridă a Bărăganului. Printre aceştia s-au aflat chiaburii, ţărani înstăriţi, duşmani ai regimului, industriaşi şi alţi etnici maghiari, basarabeni sua macedoneni. A fost a doua mare schimbare demografică făcută în România, iar comuniştii au reuşit atunci să facă, din „propritate, un delict”.
