Sâmbătă, de la ora 12.30, la TVR 2, echipa "Cap Compas" v-a invitat în universul fascinant al unui oraș cosmopolit din Nordul Greciei - Kavala.
Probabil vecinătatea marii i-a adus denumirea de orașul albastrul care devine aici mai degrabă un orizont aspirațional, ce poate însoți orice pas al descoperirii orașului. Există două mari categorii de turiști care vizitează Kavala…cei care se află în tranzit către sau dinspre insulele egeene și au timp la dispoziție până la urcarea pe ferryboat și alții care vin special pentru a vizita orașul, o zi sau două.
Kavala din înalt se decoperă precum o bijuterie având zarea tivită de conturul insulei Thassos. Este ușor de anticipat de la prima vedere care sunt punctele de interes din oraș și cum poți ajunge la acestea chiar necălauzit de vreo harta sau aplicație pe telefon.
Pentru a înțelege Kavala contemporană trebuie să înțelegi devenirea sa de la mică colonie a cetățenilor din Thassos până în zilele noastre. Mai întâi cei din Paros au fondat Thassos în secolul 7 idHs iar apoi cei din Thassos au venit pe țărmurile fertile și bogate. Era perioada când insularii își făceau colonii pe partea continentală. În acest joc al colonizărilor, din care nu lipseau confruntările, colonia numită Neapolis avea să ajungă în final în mâinile atenienilor. Acest fenomen s-a petrecut secole la rând pentru că cetatea principală, protejată și sigură, era pe o insulă în timp ce alte cetăți destinate dezvoltării se aflau pe țărm.
Fie că ajungi dinspre țărm spre cetate, fie dinspre munți în spațiul urban Kavala pare o comoară așezată ca o cupa imensă în îmbrățișarea înălțimilor și a apelor. Pe lângă zidurile vechii cetăți istoria se măsoară cu miile de ani și de multe ori referirile la începutul erei noastre pot fi considerate în categoria făptuirilor recente.
Apeductul simbol iconic al Kavalei este asemenea unei porți prin care ajungi nu atât în oraș sau treci dintr-o parte în altă a acestuia cât o intrare pe un tărâm prețuit de oameni și de zei.
Localnicii îi spun kamares. Impunătoarea structură arhitectonică duce cu mintea la maniera în care civilizațiile de odinioară puneau în prim plan lucrurile esențiale ale bunei viețuiri, adică apă și pază cetății. O veritabilă geometrie a liniilor curbe îmbinate cu cele drepte se amplifică prin fiecare arc ce conferă echilibru frumusețe și mai ales rezistență structurală.
Peninsula Panagia încântă prin arhitectură și prin surprizele întâlnite la fiecare pas. Traseele turistice sunt bine definite și conduc de la sine spre locurile importante. Complexul Halil Bey construit în 1530 înseamnă o moschee şi tradițională şcoala islamică din apropiere.
Pe locul actualului edificiu de cult musulman va fi fost înainte de epoca stăpânirii otomane o biserica dedicată Sfintei Parascheva ale cărei ruine sunt protejate atât în exterior cât și în interior. La începutul secolului trecut la Halil Bey a funcţionat o școală primară de fete, iar între anii 1930 și 1940 moscheea a găzduit orchestra municipalității. Atunci a fost supranumită moscheea muzicală și până în zilele noastre ansamblul este cunoscut că Palia mousiki, adică locul în care poate fi ascultată muzică veche. Compoziția ornamentală interioară evocă echilibru și precizie.
Decorațiile de factură islamică fac din interior un spațiu al sobrietății lipsit de contraste în ceea ce privește culorile. Ambientul evocă un calm absolut care se deprinde într-un spațiu relativ mic. Qibla sau nișă orientată către Mecca duce cu gândul la marile sanctuare islamice.
Cu închipuirea trează poți distinge siluete de rugători și psalți sau inchinatori care își vor fi peterecut aici clipe de înălțare.
Zona primăriei aduce în prim plan stilul gotic prin clădirea care a aparținut unui comerciant de origine maghiară care a trăit aici în 1890. Aparență de mică fortificație din Ungaria se completează cu balcoane șic în stil venețian și conferă noblețe acestui edificiu emblematic.
În zona depozitelor de tutun cadrele ferestrelor goale și ușile zăvorâte amintesc de gloria locului supranumit cândva Mecca tutunului. De altfel multe edificii reprezentative aflate în proprietate publică și chiar primăria au fost clădiri rezidențiale ale oamenilor de afaceri care au făcut aici impresionante averi din comerțul cu tutun. Muzeul Tutunului a fost înființat în 2003 că un omagiu adus tuturor acelor oameni care au fost generatori de bogăție și prosperitate.
Spațiul muzeului tutunului adăpostește instrumente, material fotografic, picturi, colecții de obiecte toate legate de cultură tutunului. Cântare, site și mixere, cutii de ambalare, menghini, dispozitive pentru amestecarea frunzelor tocate, stivuitoare …se întâlnesc într-o țesătură a unor realități urbane care a făcut că notorietatea Kavalei să ajungă până departe peste mari și țări. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, Kavala aduna oameni din întreaga lume cu obiceiuri și religii diferite. Greci, turci, evrei, armeni și cine știe ce alte nații coexistau armonios.
Un management al frunzelor care ajungeau în cele din urmă produse de lux sau țigarete comune se învața și se practica fără vreo formație academică. Știință de a sapă, de a plantă, de a culege, de a păstra se consumă finalmente prin aducerea pe rafturi a unor soiuri rafinate unice cu arome îndelung studiate. De la miros și gust până la simțul tactil totul era pus în slujba procesării tutunului.
Peste 50 de companii de tutun erau active în Kavala, iar produsele era exportate atât la Alexandria, Istanbul, Odessa sau în alte orașe europene, cât și în SUA. Trecerea printre obiecte și mostre este un fel de ucenicie care ajută la învățarea unor aspecte care țin de toate etapele în urmă cărora de la plantă și până la produsul finit tutunul ajunge pe rafturile comercianților.
Kavala este un spațiul al multiculturalismului și intersecție pentru multe seminții ajunse aici nu pentru a se lupta ci pentru a colabora. Orașul care se descoperă în felurite chipuri în funcție de orele zilei. Micul negoț de la colț de stradă îmbie în egală măsură pe localnic și pe turist. Alternanța între străzi sau piațete animate și zonele dominate de liniște este aproape idilică.
Orașul pulsează prin tipare comportamentale levantine. Aproape și departe în același timp de port și de tranzitul turistic și comercial care are dublu sens înspre și dinspre insulele egeene Kavala este un fel de insulă continentală.
În sprânceană ochiului de lume numit Kavala ne apropiem pe drumuri moderne și ocolind căi din antichitate la un popas eminamente spiritual - Mănăstirea Sfântul Sila.
Inițiativa ridicării unui edificiu de cult la această răspântie a aparținut mitropoliei și localnicilor. În 1926 a fost ridicată prima biserică, iar zece ani mai târziu un al doilea locaș de cult era închinat Sfântului Sila.
Imediat după cel de-al doilea război mondial spațiul a devenit centru monastic afectat însă de distrugerile din timpul ocupației. A trebuit să mai treacă încă zece ani și la mijlocul secolului trecut a fast finalizată biserica în urmă unei campanii pentru strângerea fondurilor și a sprijinului oferit de comercianții din industria tutunului.
A două călătorie misionară a apostolului Pavel, care i-a avut alături pe sfinții Sila și Timotei, este considerată una dintre cele mai importante acțiuni de propovaduire a Evangheliei. Popasul făcut aici după ce apostolii au debarcat în postul numit în acea vreme Neapolis este prefață unui traseu evenghelizator început la măreață cetate Filipi și finalizat pe pământ grecesc la Corint.
Producător: Elena Dinu
