„Memorialul durerii” continuă seria „Generalii martiri” cu povestea generalului Ion Eremia, cunoscut drept „Soljenițîn al românilor”.
Ediția este disponibilă online pe TVR+.
„Prietene, de ce sunt atât de triste oraşele noastre?”, întreabă Gulliver. ”Pentru că în ţara noastră a murit de mult veselia, au ucis-o cârmuitorii, noi suntem robi iar stăpânii ne silesc să strigăm că suntem oameni liberi, noi crăpăm de foame, iar stăpânii ne silesc să strigăm că ne ghiftuim”, i se răspunde.
Pentru această carte, „Gulliver în Ţara minciunilor”, generalul Ion Eremia a fost condamnat la 14 ani închisoare, 25 de ani muncă silnică şi 10 ani degradare civică.
Născut în 1913, la Constanţa, Ion Eremia îşi începe pregătirea militară la Liceul Militar din Chişinău şi Şcoala Militară de Geniu, obţinând gradul de sublocotenent. Urmează alte studii tehnice şi militare, se înscrie şi la Facultatea de Litere din Bucureşti, iar odată cu intrarea ţării în război, Eremia participă activ la acţiunile de pe frontul din Chişinău şi Tighina.
În 1944 este înaintat la gradul de căpitan, pentru ca doi ani mai târziu să ajungă maior. În numai şase ani ajunge din căpitan general, ocupând chiar funcţii de înaltă răspundere cum ar fi acelea de adjunct al ministrului pentru probleme de logistică, şef al învăţământului politic sau deputat în Marea Adunare Naţională.
Din această poziţie condamnă cultul personalităţii lui Gheorghe Gheorghiu Dej şi cooperativizarea forţată a agriculturii. În 1955, el este eliberat din funcţia de locţiitor al ministrului Forţelor Armate, este trecut în rezervă de Marea Adunare, iar în 1956 este exclus şi din rândul Partidului Muncitoresc Român.
În faţa acestei izolări abrupte, Eremia a început să scrie o carte despre regimul din România, vorbind despre abuzurile pe care le comitea. „Gulliver în ţara minciunilor” – aşa cum a numit el cartea – vorbea despre căderea dictatorului comunist prin voinţă populară, cu trei de ani înainte de a se „adeveri”. Carte urma să ajungă la Paris, însă cel care trebuia să o livreze a preferat să o trimită Securităţii.
Eremia este arestat în 1958, iar un an mai târziu e condamnat la 25 de ani de muncă silnică pentru „crimă de uneltire contra ordinii sociale prin agitație” şi alţi 14 ani de temniţă grea pentru „complotare la tentativa crimei de trădare de patrie”.
Despre seria „Generalii martiri”
O nouă serie din Memorialul Durerii - vitejii din primul şi din al doilea război mondial, decoraţi cu cele mai înalte ordine dar uitaţi după anul 1944, sau exterminaţi în închisori. Foşti prizonieri în lagărele din URSS, întorşi acasă din iadul de la Cercul Polar, pentru a-şi continua suferinţa în noi şi cumplite detenţii.
