Doi regizori au adus omagii subtile sau fățișe începuturilor comediei și importanței filmului: Aurel Miheleș și Iulian Mihu, în anii '60-'70 ai secolului XX, au regizat filmele din 24 septembrie, de la TVR2. Comediile „Vin cicliştii" și „Nu filmăm să ne-amuzăm" au fost programate la „Duminica filmului românesc".

Vin cicliştii

1968

Regia: Aurel Miheleş

Urmărim de la ora 13.00, pe TVR2 și TVR+, povestea aventurilor sportive şi amoroase ale membrilor unei echipe de ciclism. Virgil, unul dintre ciclişti, nu este de acord cu stilul de antrenament impus de Andrei, căpitanul echipei, dar acesta nu acceptă nicio schimbare. Antrenorul nu prea excelează în performanțele sale, spre disperarea directorului clubului, îndrăgostit de secretară. Virgil va antrena după propriile reguli o echipă de fete în competiție cu cicliştii lui Andrei.

Primită de critică, în 1968, cu ironie și răceală, această comedie are totuși farmecul de a documenta umorul și spiritul epocii și de a imortaliza strălucirea unor tineri actori, nume cunoscute și astăzi.

Scenariul a fost scris de Alexandru Struţeanu și Emanuel Valeriu, iar în film îi întâlnim pe Ana Széles, Dem Rădulescu, Nicu Constantin, Ștefan Bănică, Vasilica Tastaman, Ștefan Tapalagă, Mircea Albulescu, Puiu Călinescu, Stela Popescu, Valeria Ogășanu, Vasile Tomazian.

„Vin cicliștii" este ultimul film în care apare Vasile Tomazian (1925-1978), actor de revistă, cunoscut în vremea lui pentru cuplete și monoloage comice. Tomazian a avut succes atât pe scena Teatrului Constantin Tănase, cât și în emisiunea Ora veselă de la radio. Artistul s-a remarcat și în momente prezentate în sălile de cinema, între proiecțiile de film – gen de spectacol care și în SUA, dar și pretutindeni în lume a însemnat începutul stand-up comedy în forma sa modernă, pentru că pauza dintre proiectarea rolelor era întreținută pentru spectator de un stand-up guy, omul pe care patronul cinematografului se putea baza, astfel încât să nu se piardă atenția – și prezența – plătitorilor de bilet din sală. În SUA, primele filme s-au văzut în parcuri de distracții, în teatre de vodevil, filmul fiind practic al doilea sosit, nou-venitul într-un spațiu consacrat momentelor live pe o scenă.

Puiu Călinescu, distribuit și el în „Vin cicliștii", povestea în emisiunea Planeta Cinema, a Eugeniei Vodă: „Prima mea muncă de artist a fost să lipesc afişe de spectacole în Bucureşti, la cinema. Pe vremea aceea erau filme mute şi în pauză, când se schimbau rolele cu peliculă, eu ieşeam în sală, în faţa ecranului, ca să fac lumea să râdă. Eu nu am şcoli şi diplome, ce am învăţat am învăţat din acele filme, de pe stradă şi din viaţă."

Aurel Miheleș, regizorul care din 1998 trăiește în SUA, s-a născut în județul Cluj în 1925. Numele lui este legat de ecranizările după I.L. Caragiale, pe care le realizează împreună cu Gheorghe Naghi – „Două lozuri", „D-ale carnavalului", „Telegrame" (nominalizat, în 1960, la Palme D' Or la Festivalul de la Cannes), precum și de inventarea unei tehnici cinematografice numite Sistemul Transcolor.

***

Nu filmăm să ne-amuzăm – 1975

TVR2 și TVR+, ora 20.00

Regia: Iulian Mihu

Un „film despre film", o satiră la adresa industriei cinematografice. Se aprobă realizarea unui film despre nişte bişniţari care-şi rotunjesc veniturile pe litoral, dar încă de la început apar probleme cu distribuţia și regizorul. În cele din urmă, echipa se deplasează pentru filmări la mare unde încurcăturile – şi în scenariu, şi în viaţa reală - continuă.

Rolul regizorului este jucat de maestrul Jean Georgescu. Acțiunea filmului devine o înlănțuire de tablouri vivante, într-o comedie cu note moralizatoare.

Criticul de film Eva Sîrbu scria în 1975, în Revista Cinema: „Personajele sunt arhicunoscute și banale? Ei bine, ele vor fi în chip programat banale, cu tot dinadinsul banale, banale până la caricatura banalului." (Cinema, apud aarc.ro)

Distribuția îi reunește, spre meritul regizorului și spre bucuria memoriei cinefilului, pe Toma Caragiu, Gheorghe Dinică, Jean Georgescu, Gina Patrichi, Violeta Andrei, Aimée lacobescu, Jean Constantin.

„Visul meu e să fac un film cu un singur personaj”, spune Regizorul chinuit de actori și de întreaga echipă, la fel ca personajul lui François Truffaut din „Noaptea americană". Filmul lui Truffaut, omagiu adus cinematografiei, un film despre cum se face un film, avusese premiera în 1973.

În „Nu filmăm să ne-amuzăm", fauna de interlopi specifică litoralului estival este dominată de „rechinul” Berbecaru (Toma Caragiu), coruptul responsabil de restaurant, care, în spiritul moralei comuniste, nu va scăpa nedepepsit. Textul savuros îi aparține condeiului lui Teodor Mazilu. Scenariul inițial a fost semnat de Paul Everac și se intitula „Castele de nisip", la fel ca filmul-în-film. La un deceniu de la premieră, Valentin Silvestru vedea în creația lui Iulian Mihu „o comedie originală, cu o soartă ingrată”, dat fiind că „umorul său, despovărat de şabloane, este eficient şi săgețile îşi ating mai toate ținta.” (apud aarc.ro)

Regizorul Iulian Mihu (1926-1999) are în istoria filmului statura pe care i-o conferă incontestabil ecranizările după George Călinescu („Felix și Otilia", 1971, premiul ACIN pentru regie), Marin Preda („Marele singuratic", 1976) sau Horia Lovinescu („Surorile", 1983).

Surse: Program TVR, imdb.com, aarc.ro, cursul Hollywood: History, Industry, Art - University of Pennsylvania

Credite foto: Arhiva TVR, Studiourile Buftea - Facebook, pixabay.com

***

Mai multe informații despre filmele programate la TVR puteți afla aici.