Un răgaz instructiv, pe malurile Fluviului Galben, în regiunea chineză Gansu, a fost invitația echipei “Cap Compas” la TVR 2 și TVR 2 HD, pe 23 noiembrie, la ora 12.30.

Cunoscut ca râul mamă al tuturor chinezilor, Fluviul Galben are aproape 5500 km lungime, fiind al doilea ca mărime după fluviul Yangtze. Trece prin 9 provincii și regiuni autonome și se varsă în marea Bohai.

Formează mai mult de 30 brațe pe cursul său. Izvorăşte din Mongolia interioară și, în funcție de regiunea străbătută, este fie învolburat şi impetuos, fie blând și liniştit.

Fluviul Galben este legat de eroi legendari. Suiren-Shi - care i-a învățat pe oameni să facă focul prin frearea lemnului, Fu His - care a inventat vânătoarea şi pescuitul sau Shennong-Shi - care a adus știința agriculturii. Se consideră că prin toate aceste personaje legendare a început civilizația în bazinul Fluviului Galben.

Aria prefecturii Lanzhou are 13 mii kmp. Regiunea care este organizată administrativ în 14 prefecturi, 86 districte și 1350 localități are o suprafață de 453 mii kmp, deci aproape de două ori cât România.

Oraşul Lanzhou este considerat centrul geografic al nord vestului Chinei și are puțin peste 2 milioane și jumătate de locuitori. Este oraş cu rang prefectural, având suprafaţa de 1100 kmp. Doar zona centrală a oraşului are 300 kmp.

Pe malul stâng al Fluviului Galben este parcul colinei Pagodei Albe. Inaugurat în 1958, acoperă o suprafață de 8 mii mp, pe trei nivele, şi pare a fi un suveran vizual al orașului. Dintr-un loc în altul se ajunge pe alei și prin coridoare, pentru scurte răgazuri în diferite pavilioane.

Muntele Baita se înalţă până la 1700 m deasupra mării, iar Lanzhu, care se află la o altitudine de 1600 m, este unul dintre cele 8 locuri care trebuie neapărat vizitate.

Pe malul drept, Fluviul  Galben, reprezentat sculptural ca mama națiunii, este una dintre cele mai frumoase monumente artistice de acest fel, din China.

Proiectul grupului statuar, inaugurat în 1986, a fost conceput de un artist local iar execuția lucrării a fost efectuată de către specialiști din Beijing. O mamă zâmbitoare care privește spre fluviu și un copil care se uită în ochii mamei se contopesc într-un mesaj profund, care subliniază că poporul chinez a crescut și a progresat în ocrotirea maternă a fluviului Galben. Prin perseverență, vrednicia oamenilor a ajuns recunoscută peste tot în lume.

Podul Zhongshan are un simbolism aparte, asemenea unui început de drum.

Au existat mai multe poduri plutitoare realizate din burdufuri de iac. De pildă, podul Zhen Yuan era făcut din 20 plute legate cu frânghii și lanțuri, fiind demontat iarna și reașezat pe fluviu primăvara. Vreme de 500 ani s-a aflat în folosință, până în 1909, când a fost construit podul de fier. La propunerea autorităților locale și prin implicarea unui afacerist german, structura de fier, numită oficial la inaugurare, Podul de fier din Lanzhou - peste Fluviul Galben - a fost construită în 2 ani.

Regiunea Gansu este aproape de Mongolia interioară iar Kublai Khan, nepotul lui Genghis Khan, a fost primul împărat care a fondat dinastia Yuan. Din timpul său, apele fluviului, marginile și răspântiile acestuia au jucat un rol important în evoluția civilizației chineze impunându-se ca loc valoros în rândul reperelor universale. Relicve culturale, istorie şi splendide scene naturale fac din fluviul galben un spațiu de excepție ce merită vizitat în orice loc prin care trece.

Lanzhou are reputația orașului morilor de apă. Parcul morilor de apă reproduce vechile sisteme de irigat, care sunt fascinante realizări meșteșugărești sau mecanice și exemple de inventivitate.

Există 12 mori de apă, de diferite forme și mărimi, construite în diferite stiluri. Pare a fi un parc tematic doar că, în locul atracțiilor active sau animate, se propune relaxarea. Parcul se află în lumea superlativelor, având cele mai multe mori de apă din lume. Sunt structuri unice, realizate prin metode unice și au statut de moştenire culturală intangibilă.

Universitatea, care arată precum un cartier al unui oraş mic, are suprafața de 235 ha, cu două campusuri și trei spitale afiliate.

Într-un ciclu de învățământ, pot fi numărați 20 mii de studenți la cursurile facultăților și 10 mii la studii postuniversitare. O paletă largă de discipline este predată de 588 profesori cu normă întreagă și de 930 profesori afiliaţi. Anual se înregistrează 2500 înscrieri pentru doctorate, iar 15 dintre profesorii universității sunt membri plini ai Academiei de Științe a Chinei.

În Muzeul regional ne întâlnim cu făuritorii civilizației din nord vestul Chinei. Colecțiile adunate aici înseamnă 350 mii artefacte, organizate în două mari secții, respectiv istorie și științe naturale. De la fondare și până în prezent muzeul a organizat alte 300 expoziții tematice, iar obiecte de aici au fost expuse în toată lumea, cu prilejul diverselor manifestări istorice. Inițial muzeul a fost dedicat istoriei regiunii Gansu, dar în anul 1956 și-a reconfigurat strategia și a extins aria de colecționare a obiectelor.

Bronz, jad, aur, argint, lemn sculptat sau pictat, figurine din lut, piese din pagode și temple, manuscrise cu sutre budiste au fost aduse din 28 districte. Indubitabil muzeul are o cu funcție social educativă și artistică, devenind, zi după zi, o întâlnire a trecutului cu publicul. Gansu este unul din spațiile în care a apărut ceramica pictată, cu 5000 ani în urmă. Aici este reprezentată prin obiecte de la culturile Dadiwan și Yangshao, la cultura Majiayao - care reprezintă un vârf de referință pentru arta și meșteșugurile din neolitic.

Tianshui este al doilea oraș ca mărime din Gansu și este situat în partea de sud-est a regiunii. A jucat un rol foarte important în istoria Chinei, fiind așezat pe unul dintre afluenții importanți ai Fluviului Galben. Este influențat periodic de muson și de ploile aferente acestui tip de manifestare meteo. Era odinioară prima oprire pe drumul mătăsii, atunci când se intra în regiunea Gansu.

O casă tradițională din timpul dinastiei Ming reprezintă un model funcțional de mini societate, în primul rând datorită împărțirilor care trebuiau administrate și, mai ales, având în vedere că rostul acestora era bunăstarea familiei.

Organizarea familiei elogiază virtuțile neamului din care fac parte membrii acesteia și reiterează istoria comună care îi leagă. Viața într-o asemenea casă are și o componentă rituală. Ea devine bun prilej pentru evaluarea raporturilor sociale între indivizi și comunitate. Numele de familie este elementul care îi unește pe toți.