Echipa „Cap Compas” a propus pentru ediția din 18 decembrie un joc de cuvinte și un traseu: adevăruri din Veria, încununate la final de cale in vino veritas, însă desfășurate în suma unor realizări care se compun în Veria veritas.
Așezat la poalele muntelui Vermio, Veria este un oraș frumos din regiunea centrală a Macedoniei grecești cu nume demn de prelingerea unei licori nobile care se adună picătură după picătură în pocalul adevărului.
Timpul călătoriei noastre în Veria se deapănă dintru început în zodia unor adevăruri, într-un ambient lipsit de zarva orelor la care grecii ies în preumblarile zilnice.
Centrul istoric invită la descifrarea epocilor de înflorire bizantină iar catedrala veche, ridicată între anii 1070 și 1080, devine martor pentru ceea ce se poate defini drept dăinuire ortodoxă în aceste locuri.
Era, în vremea de glorie a orașului, unul dintre cele mai mari edificii religioase din Balcani. Multe din decorațiile interioare și exterioare au suferit modificări, s-au deteriorat în timp sau au fost eliminate.
În timpul celui de-al doilea război mondial edificiul a fost gestionat de asociația creștină Sf Pavel și folosit pentru desfășurarea curentă a activităților unor agenții guvernamentale iar în timpul ocupației naziste a fost grajd. După lucrările de restaurare, în cursul cărora au fost descoperite fresce și inscripții din diferite perioade, catedrala a fost reconsacrată și redeschisă publicului și credincioșilor în cadrul unei ceremonii solemne celebrate de episcopul Veriei. Similarități ale unor alcătuiri arhitectonice leagă această biserica de catedrala Sf Dimitrie din Tesalonic, în timp ce ansamblul în întregul său, evidențiază era de prosperitate materială și spirituală a evului mediu bizantin, fiind un incontestabil tezaur material și spiritual al orașului.
Asocierea evidență cu tipare arhitecturale creștine timpurii conferă plusvaloare istorică și artistică într-o materialitate pentru care cu greu se mai pot identifica edificii similare. Începând din 1430, când Veria a intrat sub stăpânire otomană, și până în 1912, când armata greacă a cucerit orașul locașul de cult, a funcționat ca moschee. Veria este o hiperbola a dăinuirii și trăiniciei.
Precum o comoară tăinuită se descoperă sinagoga aflată în cartierul Bărbuță unde locuiau odinioară evreii. Istorii triste se deapănă în interiorul dominat de o pace care sugerează, în primul rând, seninătate și iertare. Este cea mai veche sinagogă din N Greciei și epatează prin splendide compoziții decorative din lemn și mozaic. Balconul are atât rol funcțional cât și funcție de pasaj către baia rituală numită mikveh.
Însă, la începutul erei creștine, în oraș, evreii erau numeroși și activi cultural și religios, motiv pentru care Sf Pavel și-a îndreptat pașii spre acest loc - pentru a se adresa celor pe care îi considera cei mai deschiși pentru asimilarea noilor învățături creștine. În 1943 naziștii au deportat din Veria mare parte din populația evreiască ce număra la acea vreme aproximativ 650 de suflete la care se adăugaseră 200 de refugiați. Aripa cernită a holocaustului a atins și acest loc iar bilanțul tragic consemnează 460 victime. Doar 123 evrei au revenit după război, fără a mai avea vreo proprietate în partea locului. În zilele noastre, în Veria mai trăiește doar un singur evreu, iar din punct de vedere administrativ edificiul identitar iudaic de aici este administrat de comunitatea din Tesalonic. Interiorul lasă impresia că întâlnești o piatră prețioasă, care a fost tăinuită multă vreme.
Se pare că actuală sinagogă, a cărei formă actuală datează din 1850, este construită pe fundațiile celei antice în care, la începutul erei creștine, a predicat Sf Pavel. Este un edificiu cu o viață aparte, care confirmă din timpuri imemoriale prezența evreilor în zonă, fiind un reper spiritual artistic și arhitectural. Spre deosebire de un cartier creștin tipic ce are de obicei în centru biserica, în cel evreiesc sinagoga se află în rândul caselor.
Frumusețea poziționării ansamblurilor de locuințe, arhitectura și vegetația abundentă fac din acest crâmpei de Veria un colț de paradis. Străduțe înguste și alei pietruite mărginesc reședințe frumoase ale căror culori se întrepătrund cu cele ale naturii înconjurătoare. Mica esplanadă dedicată Apostolului neamurilor se compune ca o prefață materială a unui eveniment major al istoriei creștine timpurii și anume parcursul misionar întreprins de Sf Pavel în aceste locuri în anii 50 și 57 ai erei creștine; este o punte între spațiul sacru al sinagogii și dinamica propovăduirii credinței în Hristos. Memorialul ridicat în cinstea sfântului propovăduitor este numit de localnici vima apostolului și este prețuit ca loc din care locuitorii Veriei antice, în mare parte adoratori ai zeilor Olimpului, au ascultat primele îndemnuri de a caută calea, adevărul și viață din împărăția cerească, guvernată de mântuire și de dragoste.
Ansamblul monahal dedicat Sf. Ioan Botezătorul, aflat la 20 km distanță de oraș, este cunoscut sub numele de Skiti Veria. Deși dedicat Sf. Ioan Botezătorul și înainte mergătorul, ansamblul monahal este considerat și un omagiu adus Sf. Pavel, precum și un simbol memorial legat de viața mai multor sfinți.
Începând din secolul al 14 lea, schitul a funcționat că mănăstire. În anul 1822 turcii au incendiat edificiile și anexele. Doar paraclisul „Schimbarea la Față a Mântuitorului” a rămas funcțional, fiind protejat de faptul că se află mai departe de clădirile principale și pentru că este ascuns în stâncă.
Faima locului este conferită de sfinții care au viețuit aici: Grigorie Palama, Dionisie de Olimp, Theona, Atanasie Parios, Cosma Etolianul, cuviosul Antonie Apărătorul Veriei și Cuviosul Teofan Apărătorul Nausei - sunt cele mai venerate nume dintr-o pleiadă care se numără cu zecile. Este un loc încărcat de un simbolism aparte și prețuit în regiunea Macedonia ca un reper de maximă importanță, care conferă acea identitate națională și ortodoxă prin care grecii se definesc în propria țară și pretutindeni în lume.
În această parte a Macedoniei vegetația abundentă și-a dată mâna cu izvoarele și cu râurile pentru a ne arată o Grecie verde, frumoasă și opulentă. În zilele obișnuite, grupri mici de turiști și pelerini sau călători solitari ajung la mănăstirea Panagia Soumela, pășind cu grijă pe pământul unde este adăpostită și ocrotită icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, adusă la Soumela din ținuturile Turciei zilelor noastre.
La marele praznic din 15 august, când este cinstită Adormirea Maicii Domnului, aici se adună zeci de mii de credincioși. Sfânta și făcătoarea de minuni icoană Panagia Soumela este pictată conform tradiției de către Sf. Ev și a fost păstrată vreme de secole în apropiere de orașul Trabzon și de țărmurile sudice ale Mării Negre. Aducerea icoanei pe pământ grecesc se compune din episoade aproape eroice, a căror desfășurare a început în anul 1931, când premierul grec Elefterios Venizelos a promis credincioșilor, aflăți la hramul mănăstirii Mega Spileo în fața unei alte icoane pictate tot de Sf .Luca, să întreprindă demersurile necesare pentru că acest dar prețios să aparțînă Greciei. După ce a fost păstrată o perioadă în muzeul Benaki din Atena, a fost transferată aici, pe muntele Kastania și astfel, la 15 august 1952, locul a devenit tron al Maicii Domnului pe pământ și răspântie a locurilor sfinte ale grecilor.
Vergina, orașul mic limitrof Veriei, are faimă universală datorată sitului arheologic Aigai, considerat a fi cea dintâi capitală a Macedoniei, iar movilă de pământ din inima cetății este tainița unor comori fără asemănare.
În anul 336 î.Hr., Filip al II-lea a fost asasinat în teatrul acestei cetăți iar fiul său, Alexandru cel Mare, a fost proclamat rege.
Muzeul arheologic din Vergina a fost construit pentru a adăposti toate artefactele găsite la sit și reprezintă una dintre cele mai importante colecții muzeale din Grecia. În momentul în care a primit statutul de Patrimoniu Mondial al UNESCO, acest spațiu a fost definit ca „o mărturie excepțională a unei dezvoltări semnificative a civilizației europene, în care se evidențiază trecerea de la orașul-stat clasic la structura imperială a perioadelor elenistică și romană”.
Cele mai importante descoperiri au fost făcute în 1977, când au fost găsite locurile de înmormântare ale mai multor regi ai Macedoniei, inclusiv mormântul lui Filip al II-lea, care era intact.
În prima jumătate a secolului al V-lea î.Hr., Aigai devenise capitala Macedoniei, cel mai important stat elen din nord. Viața a atins apoi niveluri nemaivăzute de lux în bazinul mediteraneean. Ce altceva ne poate aduce mai aproape de acel prețuit veritas antic decât vinul și pogoriile? Beneficiind de o recunoaștere internațională de excepție, podgoria și vinurile Kir Giani sunt o veritabilă comoară a acestei regiuni prin care se completează relaxant și complementar celelalte comori întâlnite în partea locului.
Acoperind o suprafață totală de 58 de hectare, care se află la o altitudine începând de la 280 până la 330 de metri, podgoriile produc soiurile Xinomavro Syrah Merlot și Cabernet Sauvignon. Există și diverse soiuri experimentale, toate antrenate în poziționarea verticală a lăstarilor. În zona nordului Greciei, variațiile de climă și proprietățile solului formează podgorii care manifestă un caracter foarte diferit de la loc la loc. În condiții care variază de la mediteraneean la continental, pe soluri nisipoase sau argiloase, bogate sau sărace, pe câmpii și podișuri sau pe versanții munților, lângă lacuri sau râuri, anumite soiuri sunt cultivate din cele mai vechi timpuri.
În Veria veritas devine la capăt de cale, metamorfozându-se în clepsidră, prin care se strecoară dinspre prezent către viitor realități care fiecare în parte și toate dimpreună, formează alchimia miracolului pământesc purtat către cer și a seninului celest adus printre oameni.
