Sâmbătă, 20 aprilie, de la 12:30, pe TVR 2, echipa Cap compas ne conduce în câteva locuri speciale din sud-estul Chinei. Vedem o parte din grădinile, monumentele, obiceiurile, legendele, oamenii care dau farmec acestei părţi de lume.
O călătorie fascinantă într-un areal care numără aproximativ 20 milioane locuitori devine prilej pentru noi descifrări ale valenţelor Sud-Estului Chinei. Spaţiul urban articulează într-o maniera superlativă ipostazele locului supranumit de Marco Polo oraşul celest.
Sunetul acordării instrumentelor devine fundal anticipativ al unei călătorii, păşind dinspre noapte către înserare într-o sală de concerte, precum o prelungire firească a strălucirilor luminoase ale cartierului Qianjiang, care devin sunete sub bagheta eminentului dirijor austriac Ernst Heotzl, la festivalul de muzica simfonică din Hangzhou.
Oraşul se descoperă şi în miez de zi ca un veritabil nod financiar cultural şi administrativ al Chinei contemporane.
Centrul de artă Quan Shanshi este o instituţie non-profit sprijinită de fundaţia cu acelaşi nume. Principalul scop este de a explora specificul şi tehnicile picturilor în ulei prin colecţionarea unor opere remarcabile din toate zonele lumii. Maestrul Quan Shanshi este un partener respectat care a iniţiat descifrarea tehnicii picturii în ulei, în contextul în care acest tip de artă este arareori întâlnit în China. Atmosfera elegantă şi rafinată din interior articulează un spaţiu al excelenţei, care atrage nu numai experţi sau cunoscători, ci şi public interesat să înţeleagă alte frontiere ale artei picturale. Maestrul încearcă să revoluţioneze un segment al artei din China contemporană propunând alternative punctuale ale altor tehnici şi abordari picturale.
În istoria Chinei, Hangzhou a fost în două perioade capitală a chinezilor. Colina solitară este în egală măsură parc sau grădina şi poate fi considerată ambientul ansamblului unui mausoleu, iar megieşia cu monumente de referinţă ale oraşului conferă unui asemenea spaţiu plusvaloare. Grădina chinezească are un rol deosebit în cultura chineza şi a evoluat vreme de 3 mii ani. Au fost grădini create pentru împăraţi de către filosofi savanţi oficiali de stat soldaţi şi comercianţi. Toate dedicate pentru reflecţie şi meditaţie şi solitudine.
Mormântul generalului Yue Fei se află în partea de nord vest a marelui lac. La începuturi, prin 1221, a fost construit un mausoleu dedicat omagierii acestui erou naţional. Memorialul este ridicat în apropiere de templul Qizhong şi adăposteşte peste 200 de exponate, de la statui şi stele, la picturi, hărţi, cronici, fotografii, scrieri şi legende. În centrul mausoleului, statuia impozantă a generalului erou este asociată devizei care l-a călăuzit toata viaţă: redobândiţi teritoriile noastre pierdute.
Legenda relatează că avea pe spate tatuat drept îndemn cuvintele: "să îţi serveşti patria cu maxima loialitate". Şi-a condus viaţa dupa modele eroice din China, inspirându-se permanent din clasicii artei militare. Numele Fei înseamna "a zbura" şi are o legătură legendară cu momentul naşterii când o pasăre mare ca o lebădă ar fi coborât pe acoperişul casei sale.
În partea de sud a Chinei, plantaţiile de ceai pot fi întâlnite la tot pasul. Suprafeţele cultivate cu ceai depăşesc 1 milion şi jumătate de hectare, iar productia se situează la un milion de tone anual din care aproape o treime este destinată exportului. În aria satului Longjing se cultivă şi se pregăteşte renumitul ceai cunoscut şi sub numele de "fântâna dragonului". Muzeul Naţional al Ceaiului Chinezesc a fost deschis în 1991 în Longjing, acoperind o suprafaţă construită de 3500 mp, care se află într-o magnifică grădină de 22 mii mp. Este singurul muzeu de acest fel din ţară. Poporul chinez apreciază ceaiul de mai bine de 4000 ani. Legenda spune că Yan Di, un conducător din vechime, gustă felurite ierburi pentru a identifica eventuale proprietăţi curative ale plantelor. Într-o zi, s-a otrăvit şi din întâmplare a băut o picătură de rouă de pe o frunză de ceai salvându-şi astfel viaţa. Consumarea ceaiului constituie un moment de relaxare şi desfătare. Sunt necesare nu numai un ceai de bună calitate, ci şi un mediu ambiant agreabil, ceşti de porţelan sau ceramică fine, precum şi respectarea unor cutume.
Un cartier tradiţional situat în apropiere de Lacul de Vest, în zona centrala a oraşului Hangzhou, aminteşte de alte vremuri. Strada pietonală se numeşte Qinghefang şi este un loc prosper din cele mai vechi timpuri. În timpul dinastiei Song se alăturau magazine şi resturante fiind centrul politic cultural şi economic al orasului. Are doar 460 m lungime ocupând dimpreună cu clădirile câteva hectare. Este o exemplificare de stradă comercială vie, cu clădiri rezidenţiale şi magazine construite în stil chinezesc. Totul devine artă, de la prezentare şi până la vânzare. După muzică, pictură şi arta ceaiului, aici se compune tabloul comerţului cu amănuntul.
Ceramică, vinuri, ceainării, pivniţe, medicină tradiţională … nu sunt doar simple enumerări ale facilităţilor, ci secvenţe pitoreşti care pot alcătui doar în acest spaţiu un jurnal de călătorie. O răspântie poate însemna şi loc de reaşezare a gândurilor. Amintirile se recompun în speranţe şi privirile caută dincolo de ziduri noi orizonturi. Cel care revine dintr-o călătorie nu va mai fi niciodată la fel ca atunci când a plecat….spune un vechi proverb chinezesc.
