Echipa emisiunii "Cap Compas" ne-a propus o nouă incursiune în Serbia, de această dată în multe spații din vecinătatea graniței cu România. Pe 16 noiembrie, la ora 12.30, la TVR 2 și TVR 2 HD.
O peregrinare din antichitate și până la epoca modernă prin cetăți și muzee împletită cu spații hoteliere și locuri de înnobilare sufletească..
Cetatea Viminacium este un prim pas care asigură privilegiul cunoașterii unor altfel de ipostaze sârbești. Locul devine kilometrul zero al călătoriei noastre prin ținuturile sârbești pentru a descoperi locuri și oameni, precum file de cronici ale unor zile diferite.
Vila romană aflată în apropiere de orașul Pozarevac descrie acea atmosferă care cu greu poate fi recompusă doar din imaginație. Este ambianța vieții antice.
Reprezintă felul de a fi și de a trăi al romanilor. Cetatea aflată la confluența dintre Dunăre și răul Mlava însemnă practic intersecția între Panonia și Adriatică, între Moesia și Marea Neagră și între Naissus și Marea Egee.
Situl arheologic are suprafață de 400 de hectare iar în necropolă au fost găsite aproape 15 mii de morminte. La câțiva pași de Dacia nivelul de civilizație era similar celui din capitală imperiului și fiecare edificiu poate înseamnă o replică din ceea ce exista la Roma.
Vârșeț orașul aflat la doar 15 km distanță de frontieră cu România înseamnă și ospitalitate și nu este doar un oraș de tranzit în care să oprești pentru o gustare și poate fi o zona ideală pentru un city break reușit sau un moment memorabil petrecut în cadrul unui tur prin Serbia.
Mulți români ajunși în acel loc se simt că acasă mai ales datorită faptului că limba română este vorbită în mod uzual. Este un oraș în care la fiecare răspântie întâlnești frumusețe și originalitate. Palatul episcopal este unul dintre reperele de marcă pus în valoare prin armonizarea stilului baroc și a culorilor luminoase. Temelia a fost așezată în 1757 când scaunul episcopal de Vârșeț a fost reînființat aici după ce temporar episcopia a avut sediul la Caransebeș. Episcopul Jovan Georgiević a inițiat lucrările, iar în 1763 a fost finalizat edificiul.
În interiorul palatului este amenajată o capela închinată Sf. Arhangheil Mihail și Gavril în care se găsește icoană făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu numită de Vinča – Bezdin. Palatul se vizitează doar în zilele de miercuri, funcționând și în prezent că reședința episcopală. Catedrala episcopală din Vârșeț este un simbol al dăinuirii fiind cea mai veche biserică din oraș. A fost ridicată prin efortul episcopului Nikola Dimitrijević și împodobită cu fresce și sculpturi de către artiști locali. Adăpostește icoane valoroase și este recognoscibilă pentru toți sârbii prin turnul al cărui ceas vestește orele zilei încă din 1785. Dedicată Sf. Nicolae, biserica este neîncăpătoare la sărbătorile mari dar chiar și în zilele obișnuite se stă la coadă pentru obișnuită închinare. Edificiul are faima unui loc făcător de minuni datorită icoanelor Sf. Nicolae și a Sf. Anghelină.
Castelul Fantast întâmpină cu căldură interioarelor care sunt amenajate că hotel și saloane pentru evenimente. Am putea spune că este un hotel boutique deși combinația între clasic și modern și mai ales lipsa oricărei extravaganțe în ceea ce privește decorațiile interioare duc mai degrabă cu gândul spre o reședința transformată într-un primitor loc de cazare. Confortul vine aici din combinația fericită între un domeniu cu suprafață de 65 de hectare și castelul bine proporționat care nu epatează prin dimensiuni ci datorită echilibrului interior și exterior.
Aflat la 130 de kilometri distanță de Belgrad și la 65 de kilometri de Novi Sad, domeniul din localitatea Becej oferă clipe de relaxare îmbinate cu activități adecvate unui asemenea spațiu: drumeții, sporturi, ușoare activități recreative pentru copii și vânătoare.
Sălaș 137 sună că un număr de casă pe o stradă. În fapt este o afacere bine închegată care și-a creat propria clientelă. Transformarea unui asemenea spațiu într-un han ține de voință și de preferința proprietarului. Privind la acestea gândim că de fapt aici era o simplă gospodărie cu acareturi și toate cele de trebuință unui țăran. Și totuși crearea unor locuri pentru a te simți bine au făcut că acest loc să devină atracție.
Casă bătrânească a devenit loc de luat masă. Ceea ce va fi fost bucătărie de vara este deja un apartament cochet și intim, iar magaziile sunt camere confortabile cu toate facilitățile. Nu este atât turism rural ci mai degrabă de weekend.
Smederevo era un centru vital strategic încă de pe vremea romanilor, iar mai târziu străjuia drumul spre Constantinopole. Cetatea capătă o valoare deosebită în secolul 15 în timpul despotului Durad Brancovic, care a refăcut fortăreața aflată la confluența Dunării cu râul Jazava după modelul cetății de pe malul Bosforului. Smederevo avea să devină de atunci până în prezent un simbol.
Toamna la Smederevo și Teatru în fortăreață sunt generice manifestări culturale care au loc în fiecare an. O întreagă epopee cu despoți, prinți, prințese, nobili de la curțile occidentale …cu viziri și generali din Imperiul Otoman poate fi văzută printre creneluri. Este o cetate colosală care își spune povestea și își declină splendoarea indiferent de anotimpul sau ora la care este vizitată.
Legende despre comori care încă s-ar află undeva îngropate în margine de Dunăre dăinuie. Cetatea a fost reconstruită și consolidată în doar trei ani, începând din 1427. A fost descrisă că una dintre cele mai impunătoare mărturii de arhitectură medievală sârbească și o martoră a forței creative a sârbilor.
De la fortărețele de apărare militară către cetățile apărării credinței drumul pare firesc. Mănăstirea Bukovo are un acel ceva comun cu spațiul românesc. Se află în Negotin pe dealurile de la Bratujevac, la doar câțiva kilometri de Dunăre mai jos de Porțile de Fier II, cam în dreptul părții de sud a județului Mehedinți. Este dedicată Sf. Nicolae. Numele Bukovo vine de la fag sau de la numele unei păsări care trăiește în desișurile din apropiere.
Biserica ridicată integral din piatră este reprezentativă pentru școală de arhitectură moravă. Deși a fost reconstruită de mai multe ori a fost păstrată formă inițială.
În regiune sunt podgorii cu un soi de struguri muscat foarte rari în lume din care se produce un vin roșu celebru numit tamjanika.
Este un obicei al locului că pelerinii să viziteze și pivnițele pentru degustări. Orășelul Mionica, așezare cu câteva mii de locuitori, este acum un circuit turistic remarcabil. Nepoții și strănepoții generalului Zivojin Misici au reușit să facă din casă în care s-a născut acest personaj considerat erou național al Serbiei un spațiu polivalent. Asociația turistică Mionica este foarte activă și în fiecare loc a inserat realități ale lumii rurale care altfel ar putea fi ușor uitate.
Face parte din strategia municipalității și a unei organizații turistice foarte active să fie recreate coregrafii ale unor fermecătoare realități pe care le mai poți întâlni în uitate colțuri lume. Este fără îndoială o fațetă a dezvoltării turismului, iar dacă pentru unele generații pare comun ce vedem pentru generațiile noi sau cei din alte țări firul de torsul țesutul sau pregătirea unei mamaligi are aproape impactul unei inițieri.
Există la Mionica activități eco, etno și culturale care se compun într-un set de produse și activități adresate vizitatorului. Nu este vorba doar despre simpli pași petrecuți prin rouă ierbii și nici doar de observarea cu ochi detașat ci despre o imersiune veritabilă în lumea arhaică prin care se țese urzeala devenirii unui neam. Mionica are natură, relief, istorie și tradiții … arhitectură specifică … ferme și mai ales facilități și infrastructură, fiind ușor ușor accesibilă de oriunde ai veni.
Producător: Elena Dinu
