loader

DANIELA ZECA BUZURA: JURNAL DE CARANTINĂ (XXXII)

„Orice este nesigur în acest bălegar puturos al lumii, cu excepția iubirii unei mame”. (James Joyce)

 

Daniela Zeca-Buzura
Mic dejun cu un campion

Marți, 28 aprilie

PRINCIPIUL MAMELOR

Țac-țac! În liniștea atât de nefirească a carantinei, mama taie cu foarfeca un trandafir de ghiveci.

Azi e vizită. Asta vrea să însemne că nu mai primește la ușă o pungă mare și dezinfectată, ci mă are pe mine, cu mască și îmbibată din cap până în picioare, în spirt și clor. Un fel de astronaut fără navă, care se tot dezvelește din foliile unei iluzorii protecții.

Mama e pacient oncologic, are peste 80 de ani. Când vin, în fiecare zi mă gândesc că sunt răspunzătoare pentru ea și măcar să o las să-și trăiască clipele dăruite din Cer.

Ieri n-am fost, căci m-am simțit ca turmentată de plecarea atât de grăbită a Clarei, colega mea, jurnalistă de televiziune și poetă.

„Tu nu ești pregătită pentru pierderi”. Mamele spun totdeauna esențialul, fără risipă de cuvinte.

Țac-țac! A încheiat cu trandafirii, se spală pe mâinile ei subțiate și osoase, ca niște ramuri desfrunzite.

„Vezi, acum nu e nicio florărie deschisă și cum aș fi fost fără ele?“

Are orhidee și gerbere, iar afară, în vase - mușcate sângerii și lalele aproape trecute.

Deschide și iese în terasă: „Mă gândesc la ce vremuri trăim. Când e pace și lucrurile curg de la sine, viața merge după principiul mamelor. Când ai haos și zgomot, ca în zilele astea, totul e pe principiul lupilor...”

Zâmbesc pe mutește la o asemenea filozofare. Ea stă cu spatele și nu mă vede. Nu m-ar ucide dacă ar ști ce scriu?

O suspectez că a recitit Forster, fiindcă numai el zice: „Dacă mamele din întreaga lume și-ar da mâna, nu ar mai fi niciodată război“.

I-au plăcut totdeauna englezii și romanele lor. Eu nu într-acolo plec cu gândul, ci la o carte a lui Erri de Luca, pe care am citit-o demult: „În numele mamei”, o răvășitoare punere în poveste, a mia oară, a nașterii Mântuitorului. Nu cred că îmi mai amintesc mare lucru. Poate doar asta: „În numele Tatălui: așa începe semnul crucii. În numele mamei începe viața”.

Pe mâine, cu drag, DZB.

21:05 Grădini de vis: geometrie, artă, viaţă

Documentar*

(Jardins d'ici et d'ailleurs, Franţa, 2016), sezon 2, 20 eps

Regia: Emmanuel Descombes, Aurélia Michon, Jean-Michel Vennemani

Arhitectul peisagist Jean-Philippe Teyssier ne prezintă cele mai frumoase grădini din Franţa şi din întreaga lume. Datorită întâlnirilor lui cu grădinari, peisagişti, horticultori, arhitecţi, istorici sau administratori de domenii, arta acestor spaţii naturale se dezvăluie ochilor noştri.

Realizatorii au vorbit cu artiştii peisagişti care găsesc soluţii inovatoare pentru a oferi spaţii pentru respiraţie şi poezie într-o lume tot mai urbanizată.

*ep.21 Grădina din Agdal-Maroc

În sudul oraşului Marrakech, uriaşa grădină Agdal-cu o suprafaţă de 515 hectare, înconjurată de 9 km de metereze-se întinde între culmile înzăpezite ale munţilor Atlas şi deşertul Djebilet.

În secolul al XII-lea, dinastia Almohadă-care conducea Africa de Nord şi Spania-a pus să se construiască reţele de canalizare pentru a dirija şi stoca apa ce cobora din munte. Apoi, au fost create livezile din Agdal-în limba berberă: grădină împrejmuită-unde creşteau în voie portocali, măslini, rodii şi caişi. Pentru a proteja grădina de vânt şi de duşmani, au ridicat de jur-împrejur metereze înalte.

21:35 Grădini de vis: geometrie, artă, viaţă

Documentar*

(Jardins d'ici et d'ailleurs, Franţa, 2016), sezon 2, 20 eps

Regia: Emmanuel Descombes, Aurélia Michon, Jean-Michel Vennemani

Arhitectul peisagist Jean-Philippe Teyssier ne prezintă cele mai frumoase grădini din Franţa şi din întreaga lume. Datorită întâlnirilor lui cu grădinari, peisagişti, horticultori, arhitecţi, istorici sau administratori de domenii, arta acestor spaţii naturale se dezvăluie ochilor noştri.

Realizatorii au vorbit cu artiştii peisagişti care găsesc soluţii inovatoare pentru a oferi spaţii pentru respiraţie şi poezie într-o lume tot mai urbanizată.

*ep.22 Grădina Bagh-e Fin-Iran

La 250 km de Teheran, oraşul Kashan este înconjurat de un peisaj deşertic. În anul 1587, Şahul Abbas I a pus să se construiască grădina Fin în jurul reşedinţei sale, având ca model grădinile descrise în Coran, o alegorie a Paradisului.

Grădina Fin, din sudul oraşului, este o oază plină de apă şi de verdeaţă. Este cea mai veche grădină persană care există încă. A servit drept model pentru crearea a numeroase zone peisagistice din lumea musulmană. În anul 2012, această comoară a istoriei iraniene a fost inclusă în patrimoniul mondial UNESCO.

 
Gala copilăriei la „Drag de România mea!”

Gala copilăriei la „Drag de România mea!”

publicat: miercuri, 03 iunie 2026

Culoare, bucurie, nostalgie, amintiri, emoție şi cea mai bună muzică pentru copiii mai mici sau mai mari.

„Ai idee?!” – ediție dedicată Universității din București

Universitatea din București, una dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ superior din România și cea mai bine clasată universitate ...

La pas prin „Parisul Albaniei”, la „Hai-Hui… cu Marina!”

Peste 90% dintre albanezii care s-au refugiat în România sunt din oraşul Korcha. Suficient pentru ca Marina Almăşan şi Cătălin Soci să pornească ...

 

#tvr2