loader

DANIELA ZECA BUZURA: JURNAL DE CARANTINĂ (XXXI)

“Întotdeauna rană. Niciodată sfîrşit. Căci dacă vrem să fim lumină, sîntem cruce.” (Clara Mărgineanu, “Femeia cruce”)

 

Daniela Zeca-Buzura
Mic dejun cu un campion

Luni, 27 aprilie

SÂNGE PENTRU CLARA

Era ca astăzi, într-o luni și am sperat până în ultima clipă că își ia viața de la început. Că i se va înapoia ce i s-a luat. De un lucru, însă, pot să vă asigur: poeta și omul Clara Mărgineanu i-a iertat pe toți cei care i-au greșit.

Am cunoscut-o în 1994 și am revăzut-o cu două săptămâni înaintea Paștelui, când Cristina Andrei, care simțea mai mult decât noi, ceilalți, a invitat-o în studio.

În tot acest amar de timp, ne-am zâmbit, am prețuit-o, i-am citit versurile, dar nu i-am spus vreodată “mulțumesc”, nu ne-am oprit vreodată împreună din alergare și, mai ales, nu am mai întrebat-o “cum o duci și ce face sufletu' tău?”, când, în 2012, după desființarea lui TVR Cultural și disponibilizările masive, care s-au petrecut la postul public de televiziune, ea a fost trimisă acasă.

Dar avea Clara Mărgineanu un acasă? A fost atunci o dovadă în plus că lumea nu are nevoie de poeți în viață, ci doar de poezia lor din Rai.

Sunt cuvinte târzii, Clara e sus și deja în Lumină.

Cât despre lunea despre care vorbeam, ne-am adunat atunci destul de mulți, cu înfrigurarea ultimei speranțe, să donăm sânge pentru Clara.

Rămân cu această adunare în minte, a înțelegerii și regretului nostru din ultima secundă, a împăcării înseninate cu care ea ne-a mulțumit, deși știa mai bine decât toți ce lungă e călătoria.

A lăsat 12 cărți și întotdeauna, în poezie, și-a spus Marta, nu Maria, ca și cum, între cele două surori ale blândului Lazăr ea ar fi fost mereu mustrată, fiindcă trebăluiește și coace bucatele, dar nu îi stă la picioare lui Iisus: “Doamne, nu socotești că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i, deci să-mi ajute.“ (Luca, X, 40)

Marto, Marto, tu te-ai îngrijit de hrană și ai pregătit ospățul.

Noi stăm de azi la masa ta, dar tu nu ești. Te-am așteptat o vreme și am început să mâncam în tăcere, pe când tu te-ai făcut, da, de acum te-ai făcut merindă îngerilor.

Pe mâine, cu lacrimi în inimă, DZB.

 

20:05 Istorii de bun gust

* Apa la Curtea de Argeș

Cel mai important ingredient, atunci când ne gândim sa gătim ceva, este apa. În acest moment, importantul ingredient se distribuie cu probleme în orasul Curtea de Arges.

Asadar, mergem sa luam apa de la izvoarele de apa din curtea Mânăstirii Curtea de Argesș, ca sa preparam ceva...

Localizată în imediata apropriere a Mănăstirii, Fântâna lui Manole este faimoasă datorită legendei potrivit căreia apa izvorăste din locul unde a căzut Manole după ce Neagoe Basarab a hotărât să-l abandoneze pe acoperisul edificiului pe care îl ridicase. Potrivit legendei, după ce si-a văzut ridicată frumoasa mănăstire, Neagoe Basarab i-a întrebat pe mesteri dacă mai pot înaltă încă una la fel. Răspunsul afirmativ l-a nemulțumit pe domn, el dorind sa fie singurul care detine un lăcasș atât de frumos. Acesta a poruncit să se demonteze schelele, iar pentru a se salva, mesterii și-au făcut aripi din sindrilă, încercând sa zboare. Nu au reusit însă să se salveze, iar pe locul unde a căzut trupul lui Manole ar fi țtâsnit un izvor cu apă cristalină. În timp ce stăm la coadă sa luam apa pentru gătit, aflam aceasta legenda si nu numai... Înalt preasfintitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argesului si Muscelului ne povesteste despre istoria locului, a Mânăstirii Curtea de Argesșsi ne "zugrăveste" esenta sacrificiului la crestini.

Realizator: Camelia Moise

Producător: Dana Stefanescu

21:05 Grădini de vis: geometrie, artă, viaţă

Documentar*

(Jardins d'ici et d'ailleurs, Franţa, 2016), sezon 2, 20 eps

Regia: Emmanuel Descombes, Aurélia Michon, Jean-Michel Vennemani

Arhitectul peisagist Jean-Philippe Teyssier ne prezintă cele mai frumoase grădini din Franţa şi din întreaga lume. Datorită întâlnirilor lui cu grădinari, peisagişti, horticultori, arhitecţi, istorici sau administratori de domenii, arta acestor spaţii naturale se dezvăluie ochilor noştri.

Realizatorii au vorbit cu artiştii peisagişti care găsesc soluţii inovatoare pentru a oferi spaţii pentru respiraţie şi poezie într-o lume tot mai urbanizată.

*ep.21 Grădina din Agdal-Maroc

În sudul oraşului Marrakech, uriaşa grădină Agdal-cu o suprafaţă de 515 hectare, înconjurată de 9 km de metereze-se întinde între culmile înzăpezite ale munţilor Atlas şi deşertul Djebilet.

În secolul al XII-lea, dinastia Almohadă-care conducea Africa de Nord şi Spania-a pus să se construiască reţele de canalizare pentru a dirija şi stoca apa ce cobora din munte. Apoi, au fost create livezile din Agdal-în limba berberă: grădină împrejmuită-unde creşteau în voie portocali, măslini, rodii şi caişi. Pentru a proteja grădina de vânt şi de duşmani, au ridicat de jur-împrejur metereze înalte.

 
Gala copilăriei la „Drag de România mea!”

Gala copilăriei la „Drag de România mea!”

publicat: miercuri, 03 iunie 2026

Culoare, bucurie, nostalgie, amintiri, emoție şi cea mai bună muzică pentru copiii mai mici sau mai mari.

„Ai idee?!” – ediție dedicată Universității din București

Universitatea din București, una dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ superior din România și cea mai bine clasată universitate ...

La pas prin „Parisul Albaniei”, la „Hai-Hui… cu Marina!”

Peste 90% dintre albanezii care s-au refugiat în România sunt din oraşul Korcha. Suficient pentru ca Marina Almăşan şi Cătălin Soci să pornească ...

 

#tvr2