Memorialul Durerii continuă seria dedicată elevilor care s-au împotrivit regimului , iar în această sâmbătă, 8 octombrie, îi vom cunoaşte pe membrii Lotului „Pătratul Roșu”, conduşi de nepoata lui George Enescu . De la 16:00, la TVR 2 şi online pe TVR+.
„Când totul părea pierdut în anii dict comuniste, au existat elevi, aprigi contestatari ai regimului, elevi care şi-au terminat liceul în închisoare”, spune Lucia Hossu Longin, realizatoarea Memorialului durerii.
Pe 8 octombrie, de la ora 16:00, pe TVR 2 şi TVR+ sunt prezentaţi aceşti tineri care„fie că i-au ofensat pe marii conducători Dej sau Ceauşescu, fie că au iniţiat mitinguri şcolare de protest sau răspândit manifeste, au fost judecaţi ca duşmani ai poporului”.
Unii dintre ei au plătit cu propria lor tinereţe, alţii şi-au găsit sfârşitul în teminţele comuniste, iar documentarul „Revolta elevilor” îi aduce în prim poveştile celor care – odată ajunşi în „iadul penitenciarelor” – au mers mai departe şi n-au capitulat.
Într-o revistă din anul 1990, Cristian Duţescu, liceeanul din clasa a XI-a, scria: „vor putea oare urmaşii noştri să pătrundă în psihologia unui popor încarcerat 45 de ani? Vor înţelege ce a însemnat curajul de a spune nu într-o perioadă în care fiecare murmur eraflagelat cu necruţare. Noi va trebui să-i ajutăm să înţeleagă toate acestea, pentru ca nimic din ce a fost să nu se mai repete”.
În documentarul din această sâmbătă, îi cunoaştem pe adolescenţii care s-au organizat în gruparea anticomunistă Pătratul roşu.
În toamna anului 1949 şi în în ianuarie 1952, un grup de elevi de la Liceul de Băieţi nr. 7 şi de la Liceul de Fete nr. 12 (astăzi Colegiul I.L. Caragiale) se strâng într-o organizaţie subversivă care avea ca scop ajutorarea partizanilor din munţi şi, prin manifeste, îndemna populaţia să lupte împotriva regimului comunist.
„Trăiască regele!”, „curaj români!”, vor scrie ei cu creion chimic pe foile de dictando ale caietelor devenite apoi manifeste. Acesta era mesajul iniţiatoarei grupului, o regalistă convinsă, Marioana Cantacuzino (cunoscută ulterior sub numele de Oana Orlea), nepoata marelui muzician George Enescu.
De altfel toţi cei din lot erau urmaşi ai unor mari familii: Ghyka, Sturdza, Leca, Mcilescu, fii de intelectuali cu părinţi şi bunici aflaţi deja în închisori, cu averi confiscate şi destine năruite. În casa în care locuia Marioana Cantucuzino – de pe strada Sofia din capitală – s-au adunat colegii ei de 16 ani, între două meciuri de volei, pentru a unelti contra ordinii sociale: au scris 100 de manifeste, scrise de mână, copiate la indigo.
Pentru a nu atrage atenţia şi a nu stârni suspiciuni securităţii, elevii mai mari apelau la colegi de vârstă mai mică, ce dădeau o mână de ajutor la difuzarea manifestelor, pe care le lipeau pe pereţii caselor din cartier sau le introduceau în cutiile poştale ale vecinilor.
Despre Memorialul Durerii
„Memorialul Durerii” este singurul proiect de televiziune care oferă una dintre cele mai complexe şi documentate imagini asupra regimului comunist din România. "Memorialul Durerii" a rămas în memoria colectivă a poporului român, iar după 25 de ani de la difuzarea primelor episoade, el este mai mult decât un brand al TVR, e un simbol al luptei pentru păstrarea vie a memoriei româneşti.
***
Emisiunea poate fi urmărită și pe TVR+, pe tabletă sau mobil.
