Echipa Cap Compas v-a invitat la o călătorie în universul sacru hindus al insulei indoneziene Bali. Pe 15 martie, de la ora 12:30, la TVR2.
Fiecare cătun și orășel are unul sau mai multe temple și altare, iar într-un număr impresionant de locuințe și edificii publice sunt ridicate spre cinstire întruchipările în piatră ale panteonului hindus.
Religia hindusă, felul de a fi al bărbaților și al femeilor, zâmbetul permanent de pe chipul localnicilor, salutul reverențios care te face pentru o clipă să te simți asemenea unui zeu, grija pentru curățenie și mai ales atitudinea pioasă față de tot ce înseamnă moștenire spirituală fac din Bali, acel colț de lume, un ambient quasi-celest.
Deși populația Indoneziei este majoritar musulmană, în Bali, 83% dintre oameni mărturisesc hinduismul.
Această credință asociată cu poporul balinez care locuiește pe insulă reprezintă o formă distinctă de închinare care încorporează animismul local, cinstirea strămoșilor numită Pitru Paksha și venerația față de sfinții budiști cunoscuți ca Bodhisattava sau reîncarnări ale lui Budha.
Balinezii se pregătesc cu grijă pentru fiecare sărbătoare, însă o dată la fiecare 210 zile este un fel de înnoire a anului în ziua numită Galungan. Tradiţia spune că în acest răstimp pe care oamenii îl venerează pretutindeni în insulă, precum la acest templu din Puseh, sufletele strămoşilor vin în vizită la familie, motiv pentru care balinezii sunt bucuroși, se distrează şi se îmbracă cât mai frumos cu putință. Hinduismul a ajuns în Indonezia din India în secolul I d.Hr. A fost înlocuit treptat de budism, care era principala religie în Sumatra și în Java.
Mai apoi, odată cu apariția islamului, etosul hindus a fost împins spre sud.
Izolarea unor insule, dar și spiritul de toleranță care a făcut ca în aceste spații să nu existe conflicte interreligioase au determinat apariția unor bariere culturale și astfel Bali a rămas singură parte din Indonezia cu populație hindusă.
Calendarul balinez se numește pawukon și are un ciclu de 210 zile. Nyepi, sau Ziua Tăcerii, face începutul anului Saka balinez și este marcat în prima zi a lunii a 10-a, Kedasa.Watugunung, ultima zi a calendarului pawukon, este dedicat lui Saraswati, zeița învățării.
Când se ajunge la un templu sau chiar la un ansamblu cultural, ritualul devine întâmpinare însoțită de energii pe care doar gestul și mai ales dansul sacru le poate dărui.
Atingerea unei realități imateriale prin intermediul sunetului și al mișcării transformă adeseori o banală estradă într-un sanctuar.
Indonezia are mai bine de 3000 de dansuri tradiționale și fiecare grup etnic sau regional are coregrafii proprii. Există dansuri practicate doar la curtea regală și dansuri comune pentru toți oamenii. Dansurile balineze pot fi întâlnite și gustate îndelung pe orice rută turistică locală și sunt un motiv de admirație pentru oaspeți.
Statuia zelui Vishnu are o înălțime de 122 de metri și domină ansamblul parcului cultural Garuda Wisnu Kencana. Monumentul finalizat este cam la fel de înalt ca o clădire cu 21 de etaje. Cântărește 4000 de tone, fiind cea mai grea statuie din Indonezia. Opera este realizată din cupru și alamă, susținută de 21.000 bare de oțel, 170.000 șuruburi. Statuia este realizată din foi de cupru și alamă, cu un cadru și schelet din oțel inoxidabil, precum și o coloană cu miez din oțel și beton. Învelișul exterior are o suprafață de 22000 m2. Monumentul fost inaugurat în septembrie 2018.
Credința hindusă balineză într-un singur Dumnezeu este în conformitate cu primul principiu al filozofiei statului indonezian numită Pancasila.
Templele hinduse din Bali poartă numele de pura, iar complexul sacru Taman Ayun este unul dintre cele mai reprezentative ansambluri de acest tip din insulă.
Aceste temple specifice insulei Bali au făcut ca acest petic de pământ să fie supranumit ”insula celor 1000 de pura”.
Taman Ayun este considerat Templul Mamă pentru vechiul regat Mengwi din Bali, fiind construit de regele Gusti Agung Putu I în prima parte a secolului al XVII-lea. Inițial a fost un sanctuar destinat cinstirii strămoșilor din familia regală. Pe măsură ce importanța principatului a devenit dominantă în raport cu celelalte formațiuni statale a fost declarat templu oficial. Complexul templului Taman Ayun are o lungime de 100 de metri și o lățime de 250 de metri și este alcătuit dintr-o curte exterioară și trei curți interioare. Arhitectură și decoratiiile fac din acest loc un spațiu unic în lume.
Situat pe coasta de vest a insulei, Templul Uluwatu este construit pe o stâncă la 100 m înălțime într-o oază de pace, pe care nici măcar mulţimea de vizitatori n-o poate tulbură. Uluwatu, unul dintre cele mai vechi temple din Bali, a fost fondat în secolul 16 de Danghyang Nirartha, un preot hindus javanez care a ales acest promontoriu pentru a fi ultimul loc de închinare al călătoriei sale spirituale. Și este considerat a fi “Sad Kahyangan”, adică unul dintre “cele 6 temple ale lumii”. Cu alte cuvinte, unul dintre cele la care au datoria de a se închina toți balinezii.
Hindușii balinezi cred că cele trei puteri divine ale lui Brahma, Vishnu și Shiva devin una în acest loc.
În fiecare zi, la ora amurgului, amfiteatrul de aici devine gazda unui spectacol uimitor. Kecak sau Dansul Focului face parte din patrimoniul cultural al balinezilor și este unic în folclorul acestora, fiind o reprezentație care nu are loc pe muzică produsă de instrumente, ci pe cea a unui cor format din câțiva zeci de bărbați care asigură fundalul sonor cu propriile lor voci.
Redactor TITI DINCĂ
Producator ELENA DINU
