Cu reporterul Andrea Nagy ne întâlnim în fiecare sâmbătă, la TVR 2, de la ora 9:30, în singura emisiune tv din Europa pentru care lucrează trei reporteri cu dizabilități, “Fără prejudecăţi”.
Săptămânal, alături de Raluca şi Mihai, colegii săi, Andrea, care este nevăzătoare, abordează subiecte din domeniul social și al dizabilității şi mai ales dovedeste că dincolo de orice handicap există speranță, încredere şi putere interioară. Emisiunea “Fără prejudecăţi” este realizata de TVR Cluj, realizator si moderator este psihologul Ovidiu Damian, producator Ovidiu Pop.
Propunerea de a fi imagine pentru coperta lunii decembrie a revistei în limba maghiară “Nöileg” a fost o surpriză pregătită de o colega a Andreei Nagy, de la Radio Cluj şi a fost primită cu emoţie. „Nőileg este singura revistă pentru femei din România în limba maghiară. În fiecare lună, revista stabilește un slogan – „Da pentru libertate, Da pentru comunitate”... Luna decembrie a avut motto-ul „Da, pentru diversitate” și astfel, am ales să apară pe copertă un simbol care reprezintă acest slogan şi anume pe Andrea Nagy. Ea nu apare doar pe copertă, ci are și un interviu amplu despre viața și activitatea ei. Pentru noi, Andrea este un model de independență, o fată cu patru job-uri și cu un doctorat aproape finalizat, un om care trece dincolo de orice dizabilitate și care își trăiește viața cu demnitate. Avem deja și feedback de la cititori, oamenii ne-au transmis că li se pare extrem de interesant faptul că au avut ocazia să afle cum este viața de zi cu zi a unei persoane complet nevăzătoare. De la felul în care își alege hainele, cum face curățenie, cum merge în pub-uri cu prietenii, relații de prietenie, tot, tot, tot”, a spus Forrai Szerénke – redactorul care a realizat interviul cu Andrea.
De obicei, pe coperta revistei “Nöileg” este locul VIP-urilor din Transilvania: oameni de ştiinţă, politicieni sau activişti. “Nu mă încadrez neapărat în această serie ilustră... Sunt o persoană destul de obişnuită: lucrez în mai multe locuri pentru a mă putea întreţine, îmi petrec serile libere cu seriale, încerc să evit ciocolata şi să termin teza de doctorat la care am visat de când am ajuns la facultate. Ne convine sau nu, orice persoană cu deficienţe de vedere care apare în public afectează felul în care sunt priviţi toţi ceilalţi nevăzători. Am mereu grijă să afişez o imagine cât mai bună, dar mărturisesc că m-a luat un pic prin surprindere pregătirea”, a spus Andrea Nagy.
Ca persoană cu deficienţă de vedere, pentru Andrea Nagy a fost dificil să fie relaxată când a participat la şedinţa foto. Tânăra povesteşte însă ca profesionalismul celor cu care a colaborat a făcut ca totul să decurgă fără probleme.
“Am sosit la şedinţa foto cu un rucsac plin de haine; după care s-a dovedit că Szerénke a adus, pentru orice eventualitate, o varietate de accesorii care să se potrivească cu orice, de la pijamale la costum spaţial. Fotograful a fost profesionist şi din punct de vedere psihologic găsea cu precizie glumele potrivite, întrebările perfecte pentru a face să treacă timpul fără să cobor garda, în timp ce el se ocupa de cele vreo 200 de poze. Eram foarte concentrată pe aspectul profesional, pe diferenţele de abordare: eu, ca realizator de interviuri, încerc să liniştesc interlocutorul cu conversaţie uşoară înainte de înregistrare. El, în schimb, îmi sugera uneori să mă aşez în poziţii incomode, pentru ca mai apoi, când renunţ la ele, să par relaxată. Am fost foarte surprinsă de toată aprecierea primită în urma apariţiei revistei, le mulţumesc în special colegilor de la radio şi TV pentru susţinere”, adaugă Andrea.
Deşi nevăzătoare, Andrea Nagy este absolventă de jurnalism cu master și doctoratul început. Când a întâlnit membrii echipei de realizatori a emisiunii “Fără prejudecăţi”, căuta un loc de muncă. O misiune aproape imposibilă, fiind nevăzătoare. Atitudinea ei a impresionat, iar aceştia i-au propus să se alăture emisiunii TVR. În scurt timp, a fost remarcată şi de către colegii de la Radio Cluj și angajată ca redactor.
“Nu permit nimănui să-mi stabilească limite: să-mi impună ce ar trebui să fie normal pentru mine, fie că e vorba de job sau de valori personale. Şi mai am o trăsătură: când instituţiile reprezentative ale persoanelor cu dizabilităţi iau decizii negândite, când organizaţiile îşi pierd vremea cu forme fără fond şi uită de beneficiari, când colegii din presă uită să se informeze înainte de a lăuda o tehnologie care e doar PR, nu mi-e jenă să fac gălăgie. Dar, despre independenţă vorbesc, cred, mai mult ca despre orice altceva. Uneori oamenii vor încerca să o erodeze din iubire, alteori din nepăsare, uneori le e lene să depună efort pentru a o asigura, alteori efortul bine intenţionat e nepractic. Iar independenţa e cel mai mare lux pe care îl poate avea o persoană cu dizabilităţi”, a mai spus reporterul emisiunii “Fără prejudecăţi”.
