Pe 16 ianuarie, de la ora 20.10, la TVR 2, ați putut urmări povestea adevărată a unui copil care nu vede şi nu aude, dar care sparge barierele şi face primii paşi spre personalitatea care, în ani, a devenit.

Dramă, adaptare a piesei de teatru „The Miracle Worker”, de William Gibson, şi a autobiografiei lui Helen Keller, „The Story of My Life”. La sfârşitul anilor 1880, pe o plantaţie din Alabama, soţii Keller nu reuşesc să comunice cu fetiţa lor de şapte ani, Helen, care nu vede şi nu aude de la vârsta de 19 luni, ca urmare a unei boli grave. Prizonieră într-o lume de întuneric şi tăcere, fetiţa se exprimă doar prin ţipete şi crize de nervi, spre disperarea părinţilor. Cea care le vine în ajutor este tânăra profesoară Anne Sullivan, neresemnându-se cu ideea că Helen e doar un „copil sălbatic” demn de milă. Anne o învaţă pe micuţa ei elevă limbajul semnelor, scriindu-i cuvintele în palmă, ajutând-o să facă legătura dintre obiecte şi numele lor şi deschizându-i drumul către o viaţă normală. Anne Sullivan şi Helen Keller au rămas prietene pe viaţă, iar Helen a studiat la Harvard, ajungând o scriitoare prolifică şi militantă pentru drepturile femeilor şi ale persoanelor cu handicap.

Helen Keller, eroina principală din film şi autoarea cărţii autobiografice care a stat la baza scenariului, a trăit 87 de ani. Helen s-a născut ca un copil sănătos, dar la vârsta 19 luni contractează o boală febrilă în urma căreia rămâne cu dizabilități auditive și vizuale. În ciuda acestora, Helen s-a impus ca o deschizătoare de drumuri.

Ea a fost prima persoana cu surdocecitate care a absolvit colegiul cu distincția „cum laude” , prima persoană cu dizabilități de vedere și auz care a câștigat un grad la „Bachelor of Arts”. Mai târziu, Helen obține titlul de doctor de onoare la universitatea din Harvard. A învățat alfabetul Braille și l-a folosit pentru a citi în limba engleză și în alte limbi precum: franceza, germana, greaca, și latina. Însoţită de profesoara sa Anne, Helen a călătorit în peste 39 de țări, efectuând mai multe călătorii în Japonia, fiind prima care a adus în SUA un câine de rasa Akita.

Helen Keller a organizat mai multe campanii (pentru dreptul femeilor de a vota, pentru drepturile muncitorilor, pentru drepturile populaţiei de culoare) şi a ţinut prelegeri apărând pe cei asupriți. În 1915, ea a fondat o organizație menită să facă cercetari în probleme legate de vedere, sănătate și nutriție. Președintele Lyndon B. Johnson i-a acordat lui Helen Keller „The Presidential Medal of Freedom” una dintre cele mai înalte onoruri civile din Statele Unite, iar în 1965 a fost aleasă pentru „The Women’s Hall of Fame at the New York World’s Fair.”

Tânăra actriţă Hallie Eisenberg avea 8 ani când a interpretat rolul lui Helen, vârstă la care deţinea deja un palmares cinematografic impresionant, fiind o vedetă afirmată. Înainte de Triumful spiritului Hallie mai jucase în încă 9 filme şi era o invitată aproape permanentă în emisiunile tv cele mai populare din SUA, precum talk show-urile lui David Letterman, Rosie O’Donnell sau Jay Leno. În plus, Hallie apăruse încă de când avea 6 ani in mai multe reclame Pepsi, fiind astfel, prezentă zilnic, de-a lungul a mai mulţi ani, în casele şi atenţia americanilor.