’’Vioara spartă’’ din parcul Colţei, monumentul ’’Infanteriei’’ de pe Kiseleff, ’’Caragialiana’’ de la Naţional. Pentru unii, Ioan Bolborea are prea multe statui, dar sunt la fel de mulţi şi cei care îl admiră şi consideră că talentul lui e ’’os din numele celor aleşi’’, astfel îi creionează Daniela Zeca Buzura, profilul lui Ioan Bolborea, oaspetele de la Mic Dejun cu un Campion.

Invitatul din această sâmbătă dimineaţă a venit la Grădina Verona cu mult entuziasm. A adus cu sine şi câteva lucrări – un mulaj în lucru al monumentului închinat Reginei Maria a Românei, câteva fragmente turnate în bronz ce fac partre din proiectul ’’Martirul Brâncoveanu’’ de la Mogoşoaia şi o suită de cataloage şi printuri ale unora dintre ansamblurile la care lucrază în acest moment, ceea ce demonstrează forţa de acoperire a unor subiecte foarte variate pe care sculptorul Ioan Bolborea le-a lucrat de-a lungul anilor.

Cu umor, invitatul nostru rememorează copilăria şi cum a intrat la Liceul de Artă din Braşov. Venea dintr-o şcoală generală iar performanţa de a fi admis la un liceu vocaţional era chiar un eveniment. Îşi aminteşte ’’Singurele sculpturi din casa noastră erau bibelourile bunicii’’.

Florin Codre i-a fost primul profesor adevărat de modelaj iar pentru băieţandrul abia intrat la şcoala de arte faptul că dascălul său a spus în faţa clasei, la corectură că: ”Dom’le, băiatul ăsta este singurul care are stofă de sculptor’’, l-a motivat o dată în plus să persevereze şi să înţeleagă rosturile ascunse ale sculpturii.

’’O lucrare este în primul rând o arhitectură… Întâi trebuie să faci construcţia și apoi vin detaliile, apoi vin ferestrele, apoi vine modelajul, asta în funcție de fiecare, cum i-a dat Dumnezeu, talentul’’ – mărturiseşte el peste ani.

De la cele câteva figurine de porţelan etalate pe rafturile bibliotecii, la artistul de astăzi, este o cale lungă dar Ioan Bolborea a muncit şi s-a afirmat. După aproape zece ani de la absolvirea Institutului de Arte Plastice ’’Nicolae Grigorescu’’ din Bucureşti, imediat după evenimentele din 1990, când România se bucura de o deschidere fără precedent, iar artiştii români erau bine primiţi cu expoziţiile lor în toată Europa, Ioan Bolborea era printre cei invitaţi. Întâi la Paris, apoi în Belgia şi Luxemburg.

Fidel unui program de lucru în atelier şi expoziţional susţinute, ca şi comenzile pentru monumente care începuseră să se acumuleze, animat de un spirit antreprenorial care se manifesta în societatea românească în anii ’90, Ioan Bolborea cumpără atelierele de turnătorie în bronz ale Uniunii Artiştilor Plastici. O bază materială necesară proiecţiilor sale de viitor. Dispunând din acest moment de mijloacele tehnice şi meşteri care să transpună la scară lucrările, artistul devine cel mai căutat sculptor de monumente de for public din România.

’’Căruța cu paiațe’’, ’’I.L. Caragiale’’, ’’Vioara spartă’’, ’’Al. I. Cuza’’, Monumentul ’’Infanteriei’’, reconstituirea monumentului ’’Eugen Carada’’ de la Banca Naţională a României (Bucureşti), Monumentul ’’Reconcilierii’’ sau Monumentul ’’Revoluției Române de la 1848’’ (Arad), Monumentul ’’Eugen Ionescu’’ (Slatina), ’’Horea, Cloşca şi Crişan’’ (Alba Iulia), ’’Alexandru şi Ion Lepădat’’ (Braşov), proiectele ’’Martirul Brâncoveanu’’, ’’Regina Maria’’, ’’Marea Unire’’ (de care se leagă o întreagă aventură), toate acestea sunt doar câteva dintre lucrările care au făcut din Ioan Bolborea un artist de succes pe care însă, nu-l ocolesc detractorii, dar nici prietenii.

Se poate spune că invitatul de astăzi de la Mic Dejun este unul dintre cei mai prolifici sculptori de monumente de for public ai momentului. ’’Toată viaţa mea, am lucrat cu certitudinea că fac ceea ce trebuie, cât mai bine, cu o implicare până la ultima mea resursă de energie’’, mărturiseşte artistul, un om obişnuit să se exprime mai degrabă prin sculptură decât prin interviuri ocazionale.

’’M-a impresionat cu punctualitatea sa – atât de atipic – cu verva, energia vulcanică şi totuşi, cu o măsură bine calculată a expunerii performanţelor sale. Nu s-a lăudat, dar a ţinut să-şi expună părerile fără ocolişuri. A povestit cu umor multe dintre întâmplările legate de lucrările sale şi, implicit, de viaţa sa. Deschis, fără ranchiună şi fără resentimente. Doar cu hotărârea că ştie ce spune şi ştie să lupte pentru arta sa’’ – Ileana Ploscaru Panait, producătorul emisiunii.

’’Nimic nu mi s-a părut prea greu. Totdeauna am crezut şi sunt convins de asta, că credinţa asigură artistului libertatea absolută’’ îi mărturiseşte Ioan Bolborea, Danielei Zeca Buzura la ’’Mic Dejun cu un Campion’’.

Portret de artist: IOAN BOLBOREA

Ceea ce defineşte major imaginea unui oraş sunt statuile sale ridicate de-a lungul mai multor epoci, cu influenţe stilistice caracteristice fiecăreia dintre ele. Dintre creatorii contemporani care s-au remarcat pentru numărul semnificativ de sculpturi monumentale se numără şi Ioan Bolborea.

O scurtă remarcă asupra personalităţii sale vine din partea academicianului Răzvan Theodorescu: ’’Cunoscut ca creator de monumente de for public, Ioan Bolborea, modern prin maniera sculpturală, este un tradiţionalist prin demersul ideatic, în măsura în care, toate operele sale majore sunt dedicate istoriei româneşti. Nu evenimentelor punctuale, ci istoriei eroice’’. Burebista, Horea, Cloşca şi Crişan, martirul Brâncoveanu, monumentul ’’Reconcilierii’’ de la Arad, Cuza, monumentul ’’Infanteriştilor’’ din parcul Kiseleff, ca şi mult discutatul proiect al Marii Uniri, fac referire la astfel de momente cruciale în istoria noastră. Este de consemnat şi referinţa la personalităţile culturale remarcabile, exemplificative fiind nemuritorul Caragiale şi Eugen Ionescu.

Recomandare de lectură din raftul Librăriei Cărtureşti: ’’Caragiale. Scrisoarea pierdută’’ de Bogdan Alexandru Stănescu (scriitor, eseist, traducător şi editor), apărută în 2019 la Editura Polirom, Colecţia Biografii romanţate.

’’Ce a reușit Bogdan Alexandru Stănescu în această grozavă spovedanie este să redea adevărul psihologic al secătuirii sufletești a lui Caragiale, cel slobod și aprig la gură, terfelit și împins la exil și la melancolie neagră. Și convenția, numărul de seducție cu manuscrisul găsit al scrisorii care devine scrisoare în scrisoare are farmec dar emoția cărții stă în tonul elegiac al unui Caragiale în ultima lui noapte, când, refuzând faima de bufon bătrân, își redeapănă viața ca un mare și surghiunit tragedian’’ (Cristina Hermeziu, 2020)

***

Difuzare TVR2: sâmbătă, 31 octombrie 2020, ora 10:00

Reluari TVR2: luni, 2 noiembrie 2020, ora 10:00

marţi, 3 noiembrie 2020, ora 5:00

Difuzare TVR3: duminică, 8 noiembrie 2020, ora 7:55

Difuzare TVRI: sâmbătă, 7 noiembrie 2020, ora 9:00

Difuzare TVRM: sâmbătă, 31 octombrie 2020, ora 10:00