Cel care a făcut ca totul să fie posibil este psihologul Ovidiu Damian, realizator și moderator „Fără prejudecăţi”, emisiune realizata de TVR Cluj şi difuzată în fiecare sâmbătă, de la ora 9:30, la TVR 2.

Sunt tineri, entuziaşti, curajoşi şi mai ales hotărâţi să depăşească prejudecăţile societăţii.

În acelaşi timp sunt şi speciali şi sparg barierele de cele mai multe ori nedrept impuse pentru persoanele cu dizabilităţi.

Raluca Avram, o fata cochetă, care visează să devină fotomodel, Mihai Arsenie, tânărul care a fost speaker la TedX-Eroilor în 2018 și Andrea Nagy, o tânără nevăzătoare absolventă de jurnalism cu master și doctorat sunt raporterii emisiunii „Fără prejudecăţi”. Ei se numără printre puţinele persoane cu nevoi speciale din România care şi-au construit cariera la care au visat.

Cel care a făcut ca totul să fie posibil este psihologul Ovidiu Damian, realizator și moderator „Fără prejudecăţi”, emisiune realizata de TVR Cluj şi difuzată în fiecare sâmbătă, de la ora 9:30, la TVR 2. Este singurul program tv din Europa pentru care lucrează trei reporteri cu dizabilități, iar alături de echipa sa, psihologul Ovidiu Damian abordează în fiecare săptămână, cu profesionalism și pasiune, subiecte din domeniul social și al dizabilității. Toţi speră ca prin demersul lor să producă schimbări în societate. Cum a fost totul posibil şi cum a schimbat emisiunea „Fara prejudecăţi” societatea românească în 7 ani de la debut, a povestit Ovidiu Damian:

Cum s-a născut ideea emisiunii „Fără prejudecăți”?

Era vara anului 2014, moment în care organizam o tabără de vară pentru copiii cu dizabilități, cu care lucrez în cadrul Asociației Hans Spalinger Cluj. Am văzut pe Facebook un clip din Brazilia care anunța prezența primului reporter cu sindrom Down, Fernanda Honorato, la televiziunea lor națională. Am fost foarte impresionat de această idee și mă gândeam oare când vom vedea un astfel de demers și în țara noastră. Gândul acesta mi-a rămas în minte câteva zile și în final am îndrăznit să cred că, e mai bine să încercăm să facem ceva în acest sens. Am discutat cu colegii mei din asociație, am ajuns la concluzia că e o idee foarte bună, dar ușor nebunească și am decis să înaintăm o propunere studioului regional TVR Cluj. Din acel moment, lucrurile s-au legat și s-au pus în mișcare ca de la sine. Conducerea studioului a fost de acord să încercăm un episod pilot, iar noi am început să formăm o echipă pentru emisiune, să căutăm un nume pentru proiect și un reporter cu sindrom Down pe care să îl pregătim pentru munca în televiziune.

Cum i-ai întâlnit pe Raluca Avram, Mihai Arsenie și Andrea Nagy? Cum i-ai descrie tu și cine a făcut propunerea să se alăture emisiunii?

Cum spuneam, căutam o persoană cu sindrom Down cu potențial și motivație spre a deveni reporter de televiziune. Ne-am adresat prietenilor noștri de la Centrul Educațional „Raluca” din Cluj, despre care știam că lucrează cu tineri și adulți cu dizabilități. Am mers la ei la sediu și am organizat un fel de “casting” la care s-au prezentat trei tineri – Raluca Avram, Mihai Arsenie și Bogdan Cristea. Îmi amintesc foarte bine acel moment, eram împreună cu Adrian Rozenberg de la TVR Cluj și Carmina Bedreagă, colega mea de la asociația Hans Spalinger.

A fost o oră de discuții cu ei foarte promițătoare. I-am simțit foarte deschiși, dezinvolți, cu multe idei, multă motivație și mai ales umor. După acest casting, ne-am dat seama că avem o mare problemă: aveam nevoie de un reporter, dar nu puteam alege între ei. Fiecare din ei ne-a arătat ceva unic și special, o notă personală extraordinară, un stil original care făcea imposibilă o departajare a lor. Astfel, am decis că toți 3 trebuie să facă parte din echipă și că fiecare va aborda un domeniu specific. Raluca e pasionată de modă, evenimente, sport, Mihai este reporterul axat pe știri și evenimente de autoreprezentare a persoanelor cu dizabilități, iar Bogdan era pasionat de tradiții, folclor sau evenimente caritabile.

Andreea s-a alăturat echipei noastre mai târziu, în toamna anului 2015. Colegii noștri au întâlnit-o la un târg de cariere, unde realizau un reportaj despre posibilitățile de angajare ale celor cu dizabilități. Am aflat atunci de la ea că, deși era absolventă de jurnalism cu master și doctoratul început, îi era imposibil să-și găsească un loc de muncă fiind nevăzătoare. Ne-a plăcut foarte mult atitudinea ei și i-am propus să devină voiceover pro bono pentru reportajele noastre.

În scurt timp a fost remarcată de către colegii de la Radio Cluj și angajată ca redactor în instituția lor și a devenit totodată colaborator plătit al emisiunii noastre. Din păcate, în anul 2020, colegul nostru Bogdan Cristea a încetat din viață. A fost un moment foarte greu pentru noi, iar Raluca și Mihai au fost cei care ne-au învățat că suferința pierderii nu trebuie ascunsă, ci purtată cu respect pentru cei care ne părăsesc pe neașteptate.

Cum se desfășoară o zi obișnuită în redacție?

Zilele noastre de muncă se concentrează pe mai multe direcții. Unele sunt dedicate alegerii și pregătirii subiectelor, altele repetițiilor, filmărilor sau editărilor. În general discutăm în grup toate propunerile de subiecte și trebuie să recunosc faptul că Raluca și Mihai sunt extrem de creativi și își doresc să abordăm multe teme. E necesar de multe ori să negociem și să-i asigurăm că le vom dezbate pe rând, pentru că pur și simplu nu încap toate într-o ediție. Raluca a spus clar că vrea în emisiune show de gătit şi am avut sezon în care asta am făcut. A vrut și emisiuni de modă, coafură, spectacole, interviuri cu artiști și s-a descurcat excelent la filmări. Mihai realizează rubrica lui – „Bune practici în domeniul dizabilității” și periodic vine cu subiecte de mare interes pentru el. Chiar anul acesta a dorit să fie reporter acreditat la Festivalul Untold și asta am făcut. Am solicitat acreditare pentru el, a fost prezent zilnic acolo și a făcut un reportaj foarte bun. O altă pasiune a sa este să documenteze vizitele pe care le face în diverse țări și orașe în acțiuni de autoreprezentare a persoanelor cu dizabilități. Scrie pe durata deplasării în agendă, face poze, iar la întoarcere doar aranjăm puțin textul și edităm materialul. Tot el este cel care “pune voce” pe aceste materiale. Andreea e cea care aduce informații de ultimă oră din domeniul dizabilității, selectează subiectele cele mai importante ale momentului și le și comentează pentru telespectatorii noștri. I-am implicat și în întreținerea și promovarea paginii noastre de Facebook - Fără prejudecăți - TVR Cluj.

Ce reacții primiți de la telespectatori?

Ne-am bucurat de vizibilitate și apreciere încă de la primele ediții. Îmi amintesc și acum că, după doar două episoade ale emisiunii, în octombrie 2014, ne-a scris mama unui copil mic cu sindrom Down din Brăila și ne-a spus că se simte încurajată de noi și că va înființa un ONG acolo. Păstrăm și acum legătura cu ea, femeia chiar a reușit să pună pe picioare o asociație cu acțiuni foarte frumoase pentru copii cu sindrom Down. Ne-au scris mulți oameni din România. dar și din alte țări. Am primit mesaje din Germania, Anglia, Statele Unite. Înțeleg că suntem văzuți pe canalul TVR Internațional chiar și în Los Angeles. Am primit și multe propuneri de subiecte, unii telespectatori ne-au sugerat să pornim într-un tur prin Europa și să prezentăm diverse inițiative pentru persoane cu dizabilități din alte țări, alții ne-au sugerat să aducem un platou o trupă de muzică formată din persoane cu dizabilități și care să fie un fel de “band” al emisiunii. La un moment dat, am primit atât de multe propuneri, încât la început de sezon, în 2017, am realizat un chestionar pentru a încerca să grupăm cumva dorințele publicului și să satisfacem cât mai multe dintre ele.

Dar din partea autorităților? A reușit emisiunea „Fără prejudecăți” să schimbe ceva?

În relația cu autoritățile, lucrurile merg, cu bune și cu rele. Ne-am bucurat să prezentăm inițiative de succes în incluziune, dar nu am ezitat să semnalizăm clar probleme sau abuzuri ale unor instituții. În anul 2016 ne-am racordat la eforturile Centrului de Resurse Juridice și am reușit împreună să facem posibilă Legea 8/2016 care reglementează Mecanismul independent de monitorizare pentru centrele rezidențiale din România. Dincolo de astfel de schimbări ample, înțelegem că emisiunea produce schimbări la firul ierbii, în comunități. Știm că unele episoade sunt prezentate și discutate în activitățile de seminar de la facultatea de asistență socială, psihopedagogie sau jurnalism. Este totodată interesant faptul că cele mai multe recunoașteri și aprecieri au fost din partea unor autorități internaționale. În anul 2015 am primit premiul organizației Down Syndrome International pentru autoreprezentare, iar în anul 2016 un premiu ONU ca model de bune practici în incluziune. În România, Societatea Română de Psihiatrie ne-a oferit Medalia de merit pentru promovarea sănătății mintale în țara nostră.

Sunt și alți tineri cu dizabilități care-și doreasc o carieră?

Au fost persoane cu dizabilități care ne-au contactat pentru că voiau să afle cum pot lucra în presă, în radio sau în TV. Bucuria noastră e foarte mare pentru că știm că unii dintre ei, acum, activează în domeniul radioului, au reușit să-și găsească un loc de muncă. Alții s-au orientat spre domeniul serviciilor și sunt și ei angajați în momentul de față. Mai mult, ne-am bucurat să fim contactați nu doar de persoane cu dizabilități, ci și de angajatori, deschiși să ofere oportunități de muncă în acest domeniu. Unele companii din Cluj au invitat echipa noastră în diverse evenimente interne pentru a le vorbi angajaților despre incluziune. Tot în acest sens, colegul nostru Mihai a fost invitat în cadrul evenimentului TedX-Eroilor ca model de încurajare pentru persoanele cu dizabilități din România.