Ediția este disponibilă online pe TVR+.
Memorialul Durerii deschide un nou sezon cu o serie care va merge, ca şi celelalte, la sufletul telespectatorului. „Poveşti de iubire în infern“ aduce, pe lângă nesfârşitele episoade de suferinţă şi de rezistenţă, câteva evocări ale atâtor Juliete şi Romeo care au sângerat pentru dragostea lor, curmată brutal încă de la începuturi. Dacă ştim atât puţin despre Arlette şi Cornel Coposu, vom afla din Memorialul de sâmbătă despre căsătoria lor, despre o despărţire care a durat 17 ani şi apoi despre boala şi moartea frumoasei femei.
În cele mai grele momente ale existenței lor, în anchetele Securității, în spatele gratiilor, Arlette și Corneliu Coposu nu au încetat să-și trăiască povestea de iubire. Arestat pe 14 iulie 1947, Corneliu Coposu va cunoaşte sistemul carceral din România pentru următorii 17 ani, împărţind „înalta trădare” alături de Maniu, Radu Câmpeanu sau Şerban Ghica.
A fost secretarul politic al liderului ţărănist, iar apoi a făcut parte din lotul „Înscenarea de la Tămădău”, de unde a fost acuzat de „înaltă trădare a clasei muncitoare” şi „crimă contra reformelor sociale”. „Fiecare celulă are muzica ei”, spunea Coposu. Şi destinul lui l-a purtat prin temniţele de la Malmaison, Jilava, Gherla, Aiud sau Râmnicu Sărat. Ultima a fost şi cea mai cruntă, după cum avea să mărturisească în anii ’90. 400-500 de calorii aveau porţiile de mâncare şi a stat opt ani izolat într-o celulă, uitând să vorbească. „Aveam dificultăţi majore în a lega noţiunea cu coardele vocale, mi-a trebuit o deprindere similară copiilor”, iar la ieşirea din închisoare avea 51 de kilograme.
Arlette Marcoviciu l-a cunoscut pe Corneliu Coposu în 1941, în Constanţa, la hotelul administrat de mama ei. Un an şi jumătate mai târziu, cei doi se căsătoresc. Dar vor sta împreună doar cinci ani, el fiind arestat în urma înscenării de la Tămădău. Angajată a Legaţiei Franţei, Arlette Coposu şi sora sa France au fost arestate la 13 iunie 1950, fiind acuzate de spionaj în favoarea Franţei.
A fost condamnată la 20 de ani de muncă silnică şi a trecut prin centre de detenţie ca Jilava, Mislea, Miercurea Ciuc şi Oradea. Eliberată în urma decretului din 1964, Arlette a murit doi ani mai târziu, în 1966.
Despre Memorialul Durerii
„Memorialul Durerii” este singurul proiect de televiziune care oferă una dintre cele mai complexe şi documentate imagini asupra regimului comunist din România. "Memorialul Durerii" a rămas în memoria colectivă a poporului român, iar după 20 de ani de la difuzarea primelor episoade, el este mai mult decât un brand al TVR, e un simbol al luptei pentru păstrarea vie a memoriei româneşti.
***
Emisiunea poate fi urmărită și pe TVR+, pe tabletă sau mobil.
