De aceea există formularul 230 pentru virarea a 2% din impozitul pe salarii sau pensii. Mi-am pus întrebarea: câți bani au ajuns la destinație prin acest formular, în cât timp și cum se identifica ei în evidență beneficiarului?
Așteptăm de aproape o lună detalii lămuritoare de la ANAF cu privire la procedura de verificare a acestor transferuri de către cei care le trimit sau cei care le primesc.
Un răspuns formal primit după insistente de la ANAF, ne trimite la un formular electronic și un cont virtual, fără să ofere detaliile concrete cerute.
De altfel, din prima secundă a intrării pe site-ul ANAF, suntem invitați la soluții electronice. În principiu utile. Drumul la poștă pentru depunerea documentelor ne consumă timp și bani. Mai ales că serviciile poștale sunt, de la un an la altul, tot mai scumpe. Așa că soluțiile electronice ale ANAF par simple și salvatoare. După ce le iei în serios și încerci procedura, nu mai e tocmai simplu și nici prea salvator.
Formularul electronic de contact poate fi util pentru formalități, precum o înregistrare sau o înscriere pe lista. De aceea se cheamă formular. Dacă avem o comunicare complexă, însoțită de documente doveditoare, un formular automat nu prea e o soluție rezonabilă. Pentru că nu se poate arhiva ca atare în căsuța poștală a expeditorului. Deci contribuabilul nu poate proba conținutul documentului trimis. Chiar dacă uneori primește o recipisă de confirmare a trimiterii, cel care a trimis vrea să probeze și corectitudinea datelor din documentul trimis, în cazul nostru fiind vorba de numărul de identificare al asociației și de contul bancar.
Teoretic, putem completa direct Formularul 230 în versiunea sa electronică. Dar câtă lume are semnătură electronică? E o procedura complicată și scumpă. Care se reface periodic. Utilă persoanelor juridice și prea puțin frecventată de persoanele fizice.
Vârful de performanță digitală pentru ANAF este contul SPV - un cont personal creat de contribuabil în spațiul virtual. Sunt puțini cei foarte mobili din punct de vedere digital care au un asemenea cont; e o procedură specială de inițiere, de confirmare la sediul instituției și apoi de lucru în cont.
Cu greu am găsit pe cineva care a trimis Formuarul 230 din contul sau SPV. E chiar un coleg din TVR, Manuel Răzvan Pandele, specializat în IT. Ne-a spus că nu a primit recipisa de confirmare a trimiterii, deci nu deține nicio dovadă a deciziei de virare a 2% din impozit. Așa cum a primit pentru alte formulare din lista atașată contului său. Probabil pentru că Formularul 230 nu figurează în lista respectivă a contului SPV.
Neconfirmarea primirii este un prejudiciu adus contribuabilului. Dovada trimiterii e un minim de respect în reciprocitatea comunicării. Încă muncim să convingem ANAF-ul de această datorie. În studiul nostru de caz, contul virtual se dovedește prea volatil.
ANAF trebuie să își adapteze procedurile de corespondență electronică în conformitate cu prevederile europene de profil, să respecte simetria dialogului, pentru consemnarea deplină a corespondenței dintre părți.
Mai ales că e instituția care ne pretinde să ne achităm obligațiile fiscale în totalitate și la timp.
Fără oglindirea fidelă a fiecărui pas în comunicare, în eventualitatea unui litigiu, cel prejudiciat rămâne fără probe. Ele sunt salvatoare în multele încurcături cu autoritățile.
Încă un motiv să tânjim după blockchain!
De fapt, ce punem în discuție e un tip de comportament. Câtă vreme o instituție vrea corespondență electronică, dar nu își asumă confirmarea autentică de primire a conținutului documentelor înseamnă că nu își asumă responsabilitatea de a rezolva solicitările complet și la timp.
Nu avem încă răspunsul lămuritor de la ANAF asupra procedurii de trimitere electronică a formularului 230 cu dovezile aferente. Nu ne-a spus nici procedura prin care cel care a completat formularul poate să afle ce sumă ajunge la destinatar și când; și nici modul prin care beneficiarul sumei poate să-l identifice pe cel care i-a destinat procentul de 2%.
Mai așteptăm….
Camelia Robe
