Ediţia este disponibilă online pe TVR+

La 39 de ani, Corina Alexandru a descoperit că are cancer limfatic. Doar gândul la fiica ei, pe care o creştea singură, i-a dat putere să lupte în momentele de cumpănă. A trecut prin zeci de operaţii şi a fost în moarte clinică de două ori, însă de fiecare dată a reuşit să se reîntoarcă la viaţă. A pus bazele Asociaţiei „Oncologic Rom” din Constanţa şi luptă cu sistemul medical, cu legile din România, pentru drepturile persoanelor bolnave de cancer. Corina Alexandru este şi un artist respectat, iar articolele unicat care-i ies din mână aduc frumosul în viaţa ei şi a celor din jur.

În vara anului 2009, elevul Andrei Rinea remarca la picior o gâlmă cât un bob de mazăre. Nu i-a dat atenţie, crezând că e o simpla depunere de grăsime. Altele erau preocuparile sale: liceul, după aceea Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, plimbările şi distracţiile specifice tinereţii. Când galma a ajuns cât o prună, Andrei a decis să se opereze, dar rezultatul a fost unul crunt: un cancer agresiv şi şanse mici de a mai trăi. Prin intermediul unor cunoştinţe de familie, Andrei îl descoperă pe Sfântul Nectarie. Aşa că a început să citească acatistul în fiecare zi, s-a dus la slujba specială pentru însănătoşire şi s-a uns cu untdelemn luat din candela bisericii. Andrei începea să simtă că Sfântul Nectarie lucra pentru el. Au trecut  ani şi Andrei se bucură în continuare de viaţă, este căsătorit şi lucrează ca programator. Convingerea lui este că toate acestea au fost posibile graţie ajutorului Sfântului Nectarie.

Cu Iosif Balog, viaţa nu a fost deloc miloasă. Abandonat la naştere, Iosif a ajuns în „Castelul groazei”, aşa cum a fost denumit căminul-spital de la Cighid de către reporterii germani ai săptămânalului Der Spiegel. Astăzi, căminul este unul exemplar, însă în 1990 era un adevărat loc de exterminare în care au murit  peste 100 de copilaşi pe parcursul a numai doi ani de funcţionare. Aici, micuţii erau ţinuţi în camere fără ferestre, friguroase, unii în cuşti, erau hrăniţi cu terci rânced şi spălaţi, când şi când, cu furtunul. Iosif este un luptător, a reuşit să lase în urmă acea perioadă de coşmar şi face tot posibilul să ducă o viaţă normală. Lucrează de nouă ani într-o fabrică de încălţăminte unde este foarte apreciat şi iubit de colegi. În fiecare lună, Iosif pune deoparte două sute de lei în speranţa că, pe viitor, va avea propria lui căsuţă în care să-şi întemeieze o familie.