UPDATE: Ediția emisiunii din 23 noiembrie este disponibilă pe TVR+

Pe 21 septembrie 1985, inginerul Gheorghe Ursu este arestat de Miliţie, pe motiv că ar deţine valută. Este dus la sediul Miliţiei din Calea Rahovei, unde este interogat timp de 57 de zile. Bătut de anchetatori, acesta este torturat şi de doi colegi de celulă, care au acţionat la ordinele conducerii centrului de detenţie. „Ursu, dezbrăcat, era răstignit de paturi precum Iisus Hristos şi bătut peste testicule cu un creion sau o bucată de lemn”, descrie un fost ofiţer modul în care l-a găsit pe deţinut.

Cu o peritonită pe post de cauză a decesului, fiul victimei – Adrian Ursu – împreună cu avocatul cazului şi jurnalistul Christian Levant au încercat, încă din 1990, să dovedească implicarea Miliţiei şi a Securităţii în moartea lui Ursu.  Serviciul Român de Informaţii a pus la dispoziţia fiului abia în aprilie 2000 dosarul pe care-l avea Gheorghe Ursu.

Rudele lui Gheorghe Ursu au susţinut, încă de la bun început, că el a fost arestat pe baza scrisorilor pe care le-a trimis la postul de radio Europa Liberă. În plus, în timpul percheziţiei la domiciliu, lui Ursu i-a fost confiscat jurnalul personal – unde critica paranoia şi greşelile imense pe care Ceauşescu le-a făcut.

Printre vinovaţii de moartea disidentului s-au aflat ofiţerii de miliţie Tudor Stănica, Creanga Mihail, Burcea Ştefan, deţinutul de drept comun Marian Clită.

Însă, vinovatul principal pentru moartea lui Gheorghe Ursu este anchetatorul cazului,  Marin Pîrvulescu, singurul care nu a fost cercetat de autorităţi, el primind Neînceperea Urmării Penale din partea procurorilor militari.