Ediția este disponibilă online pe TVR+
General român, scriitor și colecționar de artă, Gheorghe Băgulescu (1886, Flămânda) a făcut parte din Batalionul de vânători de munte în timpul Primului Război Mondial şi a fost decorat cu cel mai înalt ordin militar român - „Ordinul Mihai Viteazul”.
„El a adus actul Marii Uniri de la Alba Iulia la Bucureşti şi i l-a înmânat Regelui Ferdinand. Mareşalul de Gaulle i-a oferit azil politic în Franţa, unde a murit în 1963. Aşa cum va mărturisi, a avut acest destin ingrat din prea multă dragoste de ţară”, anunţă echipa „Memorialul Durerii”.
El este judecat, în 1924, în urma publicării unui text în care ataca tratatul de pace semnat la încheierea Primului Război Mondial. Băgulescu a lipit pe zidurile din Iaşi un manifest violent la adresa lui Marghiloman și a „presei mercenare, puse în slujba inamicului”. A fost dat însă achitat.
A fost numit ataşat militar al Regatului României în Imperiul Japonez (1935-1939). În 1939 şi-a dat demisia din armată, în semn de protest faţă de instituirea dictaturii regelui Carol al II-lea. Când acesta a abdicat, a fost reprimit în armată, fiind avansat la gradul de general.
În 1941 a refuzat oferta mareşalului Ion Antonescu de a ocupa funcţia de ministru de interne, iar conform unor prieteni apropiaţi generalului, acesta l-ar fi refuzat spunându-i „Ioane, eu slugă la nemţi n-am să fiu”. Între 1941-1943 a fost ministru plenipotenţiar şi ambasador al României în Japonia. În 1943 a fost victima unui atentat nereuşit, pregătit de Gestapo, la ordinul lui Adolf Hitler, în urma poziţiei sale antinaziste pe care şi-a exprimat-o în public. Scăpat cu viață, a fost ajutat de diplomați elvețieni și a reușit să fugă în SUA, de unde a plecat în Franța și s-a stabilit la Nisa.
„Această carte – Noua Religie- i-a adus bunicului meu terminarea carierei militare. L-a incomodat foarte mult pe Adolf Hitler. Bunicul meu a avut parte de două atentate”, spune în documentar Alice Băgulescu Negrescu, nepoata generalului Băgulescu.
Despre seria „Generalii martiri”
O nouă serie din Memorialul Durerii - vitejii din primul şi din al doilea război mondial, decoraţi cu cele mai înalte ordine dar uitaţi după anul 1944, sau exterminaţi în închisori. Foşti prizonieri în lagărele din URSS, întorşi acasă din iadul de la Cercul Polar, pentru a-şi continua suferinţa în noi şi cumplite detenţii.
