Într-o zi de miercuri, 14 august, în 1991, telespectatorii TVR vizionau primul episod al „Memorialului Durerii”. Urmau să fie difuzate doar şase episoade, care prezentau regimul comunist până la epoca Nicolae Ceauşescu. Impactul poveştilor spuse de echipa coordonată de Lucia Hossu-Longin a fost atât de puternic, încât a mers mai departe, ajungând astăzi la peste 250 episoade.
„Nimeni nu şi-a imaginat cât de violentă, cât de inumană a fost represiunea comunistă”, explica la acea dată Lucia Hossu-Longin. „Memorialul este singurul proiect de televiziune care oferă una dintre cele mai complexe şi documentate imagini asupra regimului comunist din România”, mai adăuga realizatoarea TVR.
Au trecut trei decenii de când „Memorialul Durerii” le oferă românilor una dintre cele mai complexe și documentate mărturii despre eroii care s-au opus comunismului, dar și despre torționarii lor.
Seria „istoriei care nu se învață la școală” poartă semnătura realizatoarei TV şi scriitoarei Lucia Hossu-Longin și a avut ecou puternic atât în ţară şi în toată Europa, cât și la marile festivaluri de televiziune din lume. Achiziționat de Arhivele Hoover din Statele Unite şi de Biblioteca Congresului American, difuzat de Videoteca din Paris, locul unde sunt arhivate cele mai importante filme documentare din Europa, „Memorialul Durerii" s-a bucurat de-a lungul timpului de sprijinul Televiziunii Române, singura televiziune din Europa de Est care a produs un demers publicistic consacrat personalităților emblematice ale detenției politice, din cei patruzeci și cinci de ani de comunism.
„În 14 august 1991, TVR 1 a difuzat primul episod din ”Memorialul Durerii”. Era miercuri seară și România începea să-și afle istoria pe care nu o învățase la școală și care, din păcate, nu se învață nici acum. La modul cel mai real, Memorialul a deschis porțile, până atunci ferecate, ale unor închisori despre care nu se știa nimic: Jilava, Sighet, Râmnicu-Sărat, Zarca Aiudului, Zarca Gherlei, Pitești, Cavnic, Periprava. Nimeni, înafară de AFDPR, nu era dispus să ne sprijine investigațiile. Nici Ministerul de Interne, nici Ministerul Justiției, nici SRI. ”Memorialul” n-a pornit ca un serial. S-a dorit ca eu să realizez doar 2-3 reportaje, să nu mă abat de la subiect, arcul de timp 1944-1964 și, mai ales, să nu mă ating de actualitate, de epoca Ceaușescu, dar am făcut un serial scăpat de sub ochii cenzorilor, în libertate. Un serial cu multe lacrimi, care ni s-au și reproșat. Un ”Memorial” care a revelat României ceea ce a avut mai de preț în anii de comunism: curajul, verticalitatea, forța, onoarea, eroismul, credința în Dumnezeu.
Toate acestea ilustrate de Eroii și Mucenicii prezentați în fiecare din cele peste 250 de episoade ale filmului. Aproape toți cei care au apărut în Memorial, în zecile de mii de minute de interviu, au dispărut, fizic, dar vor trăi pururi, pentru ca oricine să-i poată vedea și auzi. Memoria a învins neantul și lumina a trecut prin întunericul zărcilor. Mulți români au avut inimile împietrite după ce au văzut filmele. N-au crezut în ideea de rezistență, de luptă, de revoltă. N-au știut ce se află în spatele propagandei și a minciunii oficiale. Generalizată părea doar capitularea noastră în fața tiraniei. Am avut cea mai numeroasă, bravă, neîmpăcată, inteligentă și eroică Rezistență din tot spațiul socialist. O Minune a lui Dumnezeu, construită pe oameni formidabili. Pentru ea și pentru toate suferințele semenilor mei, cei știuți și cei neștiuți, pentru toți cei care au privit acest film și au lăcrimat, măcar o dată, Memorialul și-a îndeplinit menirea.
Sunt convinsă că lacrimile sunt tămăduitoare, întocmai ca adevărul”.
P.S. Aceasta este caseta pe care a fost înregistrat primul episod. Au trecut 32 de ani și ”Memorialul” merge mai departe. În fiecare luni seară, de la 21.00, la TVR 2. Pregătim câteva episoade dedicate lui Iuliu Maniu, pentru că sunt 150 de ani de la nașterea imensului om politic, erou al neamului”, a spus realizatoarea Lucia Hossu-Longin.
