Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand POLITICA COOKIES
Marin Sorescu: „Cu mine se petrece ceva. O viaţă de om”
Vineri, 26 Februarie 2016
La împlinirea a 80 de ani de la naşterea autorului, TVR  revine cu seria „Evenimentelor culturale”. Pe 29 februarie, pe TVR 2 de la 12:00 şi TVRi de la 17:40,  ați urmărit dezbaterea „Marin Sorescu – poetul pictor”, cu scriitorul şi criticul Alex Ştefănescu.
marin sorescu
marin sorescu

Dezbaterea este disponibilă online pe TVR+

„În deceniul al şaptelea al secolului al XX-lea, Marin Sorescu era la fel de popular în România, ca Johann Strauss în Austria, la sfârşitul secolului  al XIX-lea”, spunea Alex Ştefănescu, autorul monumentalei Istorii a Literaturii Române Contemporane, în care creionează cu acurateţe şi farmec portretele unor scriitori actuali. Printre ele, şi pe cel al poetului, dramaturgului, criticului, traducătorului, publicistului şi... pictorului Marin Sorescu.

A fost chiar din primii ani, un autor de succes. Paradoxal, nu se potrivea de fel cu firea sa retrasă, sensibilă, mai degrabă timidă. Era acel tip de scriitor care avea nevoie de respiraţie în jurul său. Cât mai departe de gălăgia spaţiului public. Marin Sorescu se cufunda în sine, în intimitatea camerei sale de lucru pentru a putea umple cu febrilitate paginile goale ce-l aşteptau mereu, stivuite la marginea biroului. Abia atunci îşi dădea frâu liber, necenzurat, exprimării gândurilor sale. „Lansa” – precum remarcă din nou, criticul Alex Ştefănescu –  „în toate direcţiile mii de mesaje concepute astfel încât oricare dintre ele ar fi nimerit pe un teren fertil, să încolţească”.


S-a născut la 19 februarie 1936, la Bulzeşti, în judeţul Dolj. În 1960 a terminat cursurile Facultăţii de Filologie din Iaşi. La scurt timp, în 1964 debutează cu „Singur printre poeţi”, un volum de... parodii. Orgolios, plin de ambiţii şi speranţe, îi trimite corifeului istoriei literaturii române, George Călinescu, o serie de decupaje din presa în care publicase producţiile sale poetice. Călinescu, care-l remarcase deja, îi scrie în octombrie 1964, o tabletă elogioasă în revista Contemporanul. Un bun început de carieră, pentru tânărul Sorescu, care se va dovedi o carte de vizită de o indiscutabilă valoare pentru apariţiile sale literare de mai târziu.

A scris febril, mult, divers. A devenit repede o figură publică de notorietate, admirată, promovată, premiată. Numele Marin Sorescu a devenit un brand internaţional al literaturii din România datorită multiplelor traduceri de care s-a bucurat de-a lungul activităţii sale.

Un alt domeniu în care Marin Sorescu s-a manifestat cu abilitate a fost pictura. Sensibilitatea sa înnăscută s-a putut manifesta deplin în armoniile sau contrastele cromatice. Dar nu este o pictură de timp liber, cu un cod de exprimare comod, neimplicat. La fel ca în unele dintre poemele sale, s-a inspirat din viaţa satului şi a oamenilor lui, într-un fel abrupt, într-o tuşă energică şi sacadată, într-o falsă abordare copilăroasă. Era bucuros de descoperirile sale, de trăirile pe care i le inspira pânza întinsă pe şasiul aşezat în lumină, gata de a primi primele tuşe de penel. Culorile, paleta, maldărul de schiţe, bucuria ochiului, a simţurilor, a intuiţiilor îl subjugau şi îi conduceau mâna.

Atelierul era spaţiul în care ordinea sa nu se potrivea cu ordinea lumii exterioare. Nu accepta prea mulţi curioşi pe lângă el. Picta scriind cu culori pe pânze albe, imaculate precum colile de scris care îl aşteptau în egală măsură pe masa de lucru. Expunea pe şevalet alte şi alte picturi care veneau, ca şi cuvintele potrivit rostuite, din profunzimea reveriilor sale interioare.

Răsturnarea de regim în 1989 i-a adus câteva demnităţi binemeritate: devine membru al Academiei Române în martie 1991, este numit ministru al culturii între noiembrie 1993 şi mai 1995. Afirmarea simpatiilor sale politice de stânga i-au adus şi satisfacţii, dar, pe de altă parte, logica jocurilor politice au făcut ca Marin Sorescu să-şi piardă aura de popularitate şi de simpatie publică, ceea ce l-a afectat profund spre sfârşitul vieţii.

S-a stins din viaţă la 6 decembrie 1996, după o lungă suferinţă. Acestei perioade îi aparţin o serie de poeme zguduitoare despre trăirile în faţa iminentului sfârşit.

 

Marin Sorescu a fost un creator complet şi complex. „Niciun alt autor român contemporan cu el nu a mai dovedit o asemenea mobilitate artistică şi intelectuală”, ca să cităm din nou din Istoria Literaturii Române Contemporane scrise de Alex Ştefănescu.

„Marin Sorescu – poetul pictor”,dezbaterea moderată de Daniela Zeca Buzura, va fi difuzată pe TVR 2, TVR HD şi TVR+ pe 29 februarie, de la ora 12:00. În reluare, poate fi urmărită în aceeaşi zi, de la 24:00 (TVR 2) sau 22:00 (TVR HD).