Descoperă Bulgaria dincolo de ghiduri și trasee grăbite — acolo unde istoria, credința și gustul se întâlnesc. De la Cetatea lui Asan, măreată între cer si piatră, la linistea tămăduitoare a Mănăstirii Bachkovo și până la vinurile rafinate de la Midalidare, călătoria devine ințiere. Trei opriri, o singură revelație: arta de a rămâne, de a contempla și de a gusta viața picătură cu picătură. Sâmbătă, 6 decembrie, de la 17:30, la TVR 2
Drumuri care nu se lasă cucerite în grabă, ci se deschid lent, ca o carte veche ce-și arată sensul doar celor care știu să privească dincolo de suprafață. Bulgaria profundă ascunde astfel de locuri: tărâmuri unde memoria, credința și frumusețea naturală se împletesc într-o narațiune care continuă să se scrie prin ochii fiecărui vizitator.
Prima oprire este impunătoarea Cetatea lui Asan, o amprentă de piatră suspendată între cer și stâncă, în inima munților Rodopi.
.
Privită de la distanță, cetatea pare o metaforă verticală a timpului: solidă, contradictorie, încărcată de lumina unei istorii care refuză să fie uitată. Reconstruită în 1231 în vremea lui Ioan Asan al II-lea, fortăreața nu este doar relicva unei epoci eroice, ci și un manual vizual despre strategie militară medievală. Ziduri groase de trei metri, turnuri înalte, camere ascunse, puțuri adânci ce garantau apă în timpul asediilor toate mărturisesc ingeniozitatea unei lumi pentru care supraviețuirea depindea de arhitectură la fel de mult cât depindea de sabie.
Coborârea din cetate, prin pădurile dese și umbroase, conduce către o altă inimă a istoriei bulgare: Mănăstirea Bachkovo.
.
.
Un așezământ fondat în secolul al XI-lea, unde liniștea nu este absență, ci prezență. Curtea mănăstirii, înconjurată de arcade pictate și ziduri masive, te întâmpină cu o tăcere densă, aproape sacră. Aici, timpul pare să se miște în alt ritm. Frescele vechi, biserica principală dedicată Fecioarei Maria, icoana făcătoare de minuni toate fac din Bachkovo un loc de pelerinaj cultural și spiritual deopotrivă. Este locul în care istoria respiră discret, unde fiecare pas devine dialog cu secole întregi de credință..
După liniștea monastică, povestea continuă într-un alt registru al simțurilor, acolo unde tradiția se transformă în alchimie modernă: Midalidare Estate.
Situată între coline domoale, podgoria pare o lume paralelă în care timpul se scurge mai încet. În sala de degustare, luminile calde și mirosul subtil de lemn se amestecă cu aromele vinurilor maturate cu migală. Aici, vinul nu este doar băutură, ci povestea unui terroir pământ, anotimpuri și oameni, toate distilate în fiecare sticlă..
Vizitatorul înțelege repede că la Midalidare vinul se gustă cu toate simțurile, iar plecarea nu înseamnă doar achiziția unei sticle, ci a unei stări de bine.
.
Călătoria se mută apoi în Parcul Ayazmo, un sanctuar verde întins pe colinele de la marginea orașului. Aici, natura a fost gândită ca un act de credință de către mitropolitul Metodii Kussev, cel care a transformat un simplu deal într-o catedrală vegetală, plantând arbori aduși din diferite colțuri ale lumii. Umbrele pădurii, izvorul considerat sfânt și potecile tăcute creează un spațiu în care orașul se uită pe sine, iar vizitatorul își regăsește respirația.
.
În apropiere, un alt reper al memoriei bulgare își spune povestea: Biserica Sfântul Dimitrie. Un sanctuar discret, dar încărcat de semnificații, unde istoria națională și credința se întâlnesc. Frescele restaurate, amintirile legate de prezența lui Vasil Levski în zonă, icoanele vechi, mirosul de tămâie toate compun o atmosferă în care spiritualitatea devine aproape tangibilă..
Călătoria se încheie într-un templu al artei, acolo unde prezentul capătă culoare: Galeria de Artă Stara Zagora.
.
În sălile luminoase, peste 4000 de lucrări picturi, sculpturi, gravuri, icoane alcătuiesc o arhivă vizuală a sensibilității bulgare din ultimele două secole. Printre vizitatori, tinerii artiști care schițează în liniște dau galeriei o energie vie, dovadă că arta nu este doar o memorie a trecutului, ci și o promisiune pentru viitor.
