Din grâu se face pâinea, colacul, dar şi coliva, ca parte a ritualului de înmormântare, subiect abordat pe 20 octombrie, de la ora 22:00, la „Istorii de bun gust”.

Un călător străin, drumeţ prin meleagurile noastre, nota la începutul anului 1845 că românii sunt convinşi că ceea ce dau de pomană pentru sufletul răposatului va fi hrană a celui plecat pe lumea cealaltă. Naşterea, cununia şi moartea sunt rituri de trecere şi toate au semnificaţii străvechi. Din grâu se face pâinea, colacul, dar şi coliva, ca parte a ritualului de înmormântare, subiect abordat pe 20 octombrie, de la ora 22:00, la „Istorii de bun gust”.

Coliva trebuie să spună o poveste şi orice femeie care o pregăteşte va spune că „grâul e chipul lui Dumnezeu”, iar atunci când o frămânţi trebuie să te gândeşti la cel care a plecat.

În ediţia de joi a „Istoriilor de bun gust”, realizatoarea Camelia Moise ne invită să vizităm cimitirul oraşului Calafat. Pe vremuri oraş cosmopolit, Clafatul avea instalate pe teritoriul său agenţii austro-ungare, italieneşti şi ruse, de transport şi de comercializare a grânelor - sute de şlepuri şi de nave de toate naţiile nu conteneau a încărca produse româneşti, mai ales grâu, pentru că în acele timpuri România era printre primele ţări din Europa exportatoare de cereale. Moşierii, arendaşii şi negustorii Calafatului, români, greci sau sârbi, au făcut astfel averi, şi-au ridicat case de lux, care dăinuiesc şi astăzi şi îşi trimiteau copiii să studieze în marile centre culturale ale Europei. Mărturiile vieţii de atunci le regăsim în cimitirul oraşului.

„Boierii olteni au un trecut glorios, iar cimitirele sunt pline de monumente construite de mari meşteri italieni. În cimitirul din Calafat găsim două capele cu picturi şi fresce semnate de celebrul pictor italian Giovanni Bonardi. Cimitirul Sineasca, din Craiova, adăposteşte o sculptură celebră, Îngerul morţii, dintr-o serie limitată de cinci. Una se află în Milano, alte trei în mari oraşe din Europa, iar una în România”, explică invitatul "Istoriilor de bun gust” Dragoş Andreescu, fondatorul Hub-ului Monumentalist, care promovează aşezăminte de patrimoniu din judetul Dolj.

Coliva e preparată de doamna Angela, care are o experienţă de zeci de ani şi a preparat mâncarea ritualică pentru sute de înmormântări. De la ea am aflat că nu există colivă peste care să nu fie desenată o cruce, din bomboane sau cacao, dar şi despre pomana de voie, adică cea făcută în timpul vieţii, peste care se face o floare.

Reţetă pentru două platouri de colivă

Grâul (arpacaşul) se spală în nouă ape. Se pun la fiert 2 kg de grâu (arpacaş) în opt litri de apă. După fierbere, oala se trage de pe foc, se acoperă cu un şervet curat şi se lasă pentru câteva ore ca grâul (arpacaşul) să se umfle şi să se răcească.

Se adaugă 2 kg de zahăr, apoi nuca, care se sfărâmă cu făcăleţul pentru a fi mai mare, esenţa de rom şi coaja de lămâie. La final, coliva se răstoarnă pe un platou, se dă formă şi se poate orna cu nucă de cocos, biscuiţi raşi sau nucă măcinată. Crucea se poate desena din bomboane mici de ciocolată.