Cap Compas a descifrat în Maroc influenţele iberice și modul în care berberii au conviețuit cu spaniolii sau portughezii. Duminică, 29 mai, am pornit într-o călătorie de la Mediterană la Atlantic, prin Tetoun şi el Jadida. De la 12:00, la TVR 2 şi TVR HD.

Ediția este disponibilă online pe TVR+.

La Tetouam suntem în însoțirea Mării Alborane, căci așa este numit acest crâmpei de ape din capăt de Mediterană, aflat în marginea zonei montane a Rifului; un ținut oarecum aspru și sălbatic care se deapănă asemenea unui șnur descâlcit de la Tanger către coastele care se continuă cu țărmurile mediteraneene până departe în Algeria.

Este un teritoriu fascinant întrucât nu se poate vorbi doar despre plaje și stațiuni turistice, ci și despre orașe istorice importante, despre rezervații naturale, vestite trecători către zonele central marocane sau spre inima Munților Atlas sau despre promontorii și faleze care conduc fie spre Atlantic, fie spre răsfățul nisipurilor din margine de Mediterană. Tetouan, inima nord vestului marocan, este un oraș andaluz cu edificii laice și religioase care oferă oportunitatea de a analiza spiritul și cultura localnicilor care sunt mândri de moștenirea proprie.

Prin anul 710 la poalele munților, începea să se dezvolte mica așezare Tetouan, care a rămas doar un simplu târg până în sec al XV-lea când s-au refugiat aici musulmanii din Andaluzia alungați de reconquista creștină. Emigranții au fost la originea renașterii orașului și a dezvoltării sale extraordinare, iar timp de patru secole, Tetouan a fost leagăn pentru cultura și civilizația andaluză.

A fost guvernat de familii bogate cu putere ereditară îmbogățit de elite intelectuale și de comercianți care și-au perpetuat prosperitatea din generație în generație; Tetouan este un oraș în care s-a înțeles în chip particular rolul schimburilor între Europa și Orientul Mijlociu, fiind primitor pentru populații diverse și conservând patrimoniul cultural al fiecărei comunități în parte. Civilizația din Tetouan a fost grefată pe un fond andaluz și îmbogățită prin aport otoman și prin influențe rurale berbere atingând apogeul în secolul al XVIII-lea.

Cartierele din Tetouan au caracteristica de a aparține unor perioade diferite, transformând, adaptând și conservând în același timp componentele identității andaluze; artizanii din Medina sunt o prelungire vivantă a învățăceilor care, preț de o stradă mai încolo, abia deprind tainele meseriilor, dar și o reflexie precum oglinda unui muzeu aflat în perpetuă mișcare și transformare.

Berberii au o tradiție îndelungată în ceea ce denumim generic artizanat și au prelucrat din cele mai vechi timpuri lână, fier, lemn și argilă. Lucrurile frumoase și utile sunt o mândrie a marocanilor, iar pământul, vegetația și apa au inspirat pe berberi să fie creativi. Ei au știut să prețuiască darurile aflate în calea lor și să fie veritabili făuritori de civilizație și mai ales de bunuri cu valoare perenă.

„Moscheea din medina se descoperă privirilor în tainele înțelegerii nuanțelor unui islam conviețuitor alături de religiile cărții. Zaouia înseamnă aici mai mult decât simplă moschee și termenul este interpretat în regiunea nord marocană drept un curent spiritual care așază în prim plan toleranța", spune Titi Dincă, realizatorul reportajului de călătorie.

El Jadida

Pe țărmurile Atlanticului, locuri tainice se dezvăluie privirilor în așteptarea celor care știu să aleagă spațiile excelenței oferite de marginile vestice ale Marocului. La 100 kilometri sud de Casablanca, El Jadida este unul dintre cele mai reprezentative orașe care reprezintă o altă simbioză între culturi, civilizații și tradiții.

Mazagan de odinioară sau El Jadida din zilele noastre, această urbe constituie un reper al prezenței portughezilor pe țărmurile occidentale ale Africii în timpurile coloniale și în epocă marilor descoperiri geografice. Lusitanii s-au stabilit în acest loc pentru a avea o bază de acostare, dar și de explorare în ceea ce privește navigația și comerțul către India.

Orașul este recunoscut drept un martor unic al interacțiunii dintre portughezi și marocani și, mai ales, al influenței europene în ceea ce privește arhitectura, planificarea urbanistică, tehnologia și comerțul. Plajele din apropiere atrag mai ales pe marocani, însă mulți occidentali sunt încântați de ospitalitatea localnicilor și ajung aici mânați de curiozitatea descifrării unor realități particulare din istoria berbero lusitană.

Drumurile unui oraș, care este departe de a fi considerat labirintic precum medinele orientale, conduc spre intersecții cheie atât în ceea ce privește înțelegerea istoriei, dar și în întâlnirea cu structuri monumentale de excepție cum este și Biserica Înălțării sau a Adormirii Maicii Domnului, construită în stil manuelin cu influențe gotice.

Construcția cetății Mazagan a fost inițiată de frații Francisco și Diogo de Arruda în anul 1514. Din epoca edificării până în prezent, orașul fost locuit fără încetare păstrându-şi autenticitatea, iar cetățenii contemporani sunt implicați în conservarea cetății şi în promovarea acestei mărturii portugheze din Maroc.

Între anii 1541-1548, arhitectul italian Benedetto da Ravenna a propus extinderea cetății, iar conducătorii de atunci, Joao Ribeiro şi Juan Castillo, au acceptat ca fortificația fie proiectată în formă de stea. Era începutul dezvoltării unor cetăți care asigurau apărarea din toate punctele şi a devenit unica fortificație de acest tip din Maroc, fiind un model anticipativ pentru ceea ce, un secol târziu, avea să fie perfecționat şi recunoscut drept arhitectura de apărare de tip Vauban.

În 1769 a fost cucerit de musulmani, iar până la începutul secolului al XIX-lea, orașul distrus parțial şi nelocuit avea poarte numele El-Mehdoûma adică Ruinele sau Cetatea Abandonată. Mazagan, pe care îl mai găsim numit Mazighen Mesegan sau Mezagem în portulanele medievale, avea să renască sub alte zodii şi domnii prin 1815 şi să fie redenumit „orașul nou”, după cum se tălmăcește toponimul El Jadida, devenind repede un centru multicultural multireligios.

Unul dintre locurile cu semnificație simbolică şi monumentală de excepție, uitat vreme de secole, a fost şi cisterna portughezilor care este în prezent atracția principală a orașului. Cisterna, rămasă parțial sub pământ și între ruine vreme îndelungată, a fost redescoperită în 1916 și adusă încă din vremea protectoratului francez în atenția vizitatorilor.

„Gloria acestui petic de umbră și de răcoare avea să odrăslească inclusiv atracții de tip artistic, iar creatorii celei de-a șaptea arte s-au lăsat seduși de îngemănările din lumină, piatră și apă ale acestui spațiu, astfle că scene din Othelo realizat în 1954 cu Orson Welles sau din Harem semnat de Arthur Joffé au fost turnate aici. Chiar și Francis Ford Copola a ales acest loc pentru unele filmări ale capodoperelor regizate de el", adaugă Titi Dincă.

Mazagan El Jadida, orașul înaltei civilizații portugheze și marocane, te salută precum un far întâmpină pe corăbierii care vin sau pleacă, iar cisterna, care-i ca o insulă a speranței împlinite, devine răgaz de întâmpinare, dar și punct de îndreptare spre alte zări.

***

„Cap compas” este un program de televiziune complex care comportă atât valente de ordin turistic cât şi dimensiuni complementare legate de obiceiuri, spaţii culturale, identităţi ambientale, stil şi rafinament în materie de amenajări ale industriei ospitalităţii, reţete culinare originale, degustări de vinuri şi forme de agrement. Lyon, Madrid, Tanzania, Dubai, Malta, Moscova, Ierusalim sunt destinaţii pe care jurnaliştii TVR Titi Dincă, Emilia Nicolaescu, Ana Preda, Elena Dinu vi le arată la TVR.

Pe TVR+ găsiți toate edițiile din arhiva emisiunii Cap Compas.