Duminica Filmului Românesc vă propune două titluri semnate de Mircea Săucan. Pe 22 mai, la TVR2 puteți urmări de la ora 13.10 "Meandre" și de la ora 20.10 "100 de lei".

Mircea Săucan (5 aprilie 1928 - 13 aprilie 2003) a fost regizor, scenarist, prozator. Cele două filme pe care vi le propunem sunt repere stilistice pentru cinematografia românească.

Creațiile poartă în ele atât strigătul de libertate, cât și presiunea paradoxului care i-au marcat lui Mircea Săucan întregul destin: născut la Paris, student la Moscova, șef al Studioului Sahia din București, căzut ulterior în dizgrația regimului comunist, cenzurat, interzis și împins la emigrare în Israel.

***

Drama Meandre (1967), bazată pe un scenariu de Horia Lovinescu, este istoria unui triunghi amoros. Povestea se reconstituie din flash-back-uri alternate cu scene din prezent. În distribuție îi întâlnim pe Margareta Pogonat, Mihai Pălădescu, Ana Szeles, Dan Nuțu, Ernest Maftei, Radu Dunăreanu.

Anda este o femeie ale cărei sentimente se împart între soţul ei, Constantin, arhitect de succes, şi Petru, iubitul din tinereţe pe care nu l-a uitat şi căruia Constantin i-a pus piedici în carieră. Gelu, fiul Andei şi al lui Constantin, un tânăr aflat la vârsta căutărilor şi a rebeliunilor, vede în Petru un model şi un mentor.

Reîntâlnirea după ani dintre Anda şi Petru provoacă rememorarea legăturii lor romantice, dar şi dezvăluiri legate de cauzele despărţirii.

Criticul Alice Mănoiu considera, la împlinirea a 20 de ani de la premiera acestui film, într-un articol din revista Cinema: Opera neînțeleasă la vremea apariției își are și ea „răzbunările” ei. Posteritatea o des­coperă, o compară în timp, o consolează, prin prezent, de nedreptatea acelui prezent trecut, ingrat cu valoarea. (...) Filmul analiza — dar nu rece, ci implicat, emoțional ceea ce dădea timbrul liric-meditativ specific regizorului roman, comparat cu Antonioni sau Resnais — con­secințele acestor acte, gravitatea pecetei lor: destrămarea treptată a cuplului convențional și încercarea disperată, a femeii de a se întoarce la prima dragoste, de a reînvia vechiul sentiment. Imposibilitatea revenirii totale și iminența rupturii. Această dramă interioară era adusă în prim plan cu logica ei capricioasă, cu meandrele ei complicate, neprevăzute, contradictorii. (Dialectica „Meandrelor", 1987, apud aarc.ro)

***

Filmat în vara lui 1972 în mai puțin de o lună, 100 de lei (în varianta director's cut, nu în versiunea cenzurată, cu secvenţe refilmate sau eliminate) este considerat reprezentativ pentru cinematografia românească de autor din anii '70.

În conflict cu părinţii, adolescentul Petre pleacă la fratele său mai mare, Andrei, actor de succes. Acolo se împrieteneşte cu Dora, o tânără admiratoare a acestuia. Când Andrei îi acordă atenţie fetei, Petre se simte trădat şi pleacă din nou, refuzând până şi suta de lei pe care fratele lui i-o dăduse.

Necunoașterea te scutește de vină. Indiferența este un mod de a-ți blinda conștiința. (...) Un om care pare derbedeu întâlnește un alt om care pare fericit și-i cere jumătate de oră. Omul care pare fericit n-are timp pentru omul care pare derbedeu. Nu-i dă 30 de minute, dar îi dă 100 de lei ca o compensație, ca un mod de a se apăra împotriva unei viitoare remușcări. 100 de lei este pseudonimul indiferenței. (...)

Psiholog fin, iubitor de nuanțe, dar și moralist într-un sens superior, Horia Lovinescu «atrage atenția» asupra ființei tinere în derută, în criză de identitate, cum se zice. Și băiatul, și prietena sa sunt două creaturi care «se caută», nu atât unul pe celălalt, cât fiecare pe sine însuși.  (...) Distribuția pare atât de halucinant «de acolo», încât ai senzația că fiecare s-a jucat pe el însuși. (Ecaterina Oproiu, „100 de lei", pseudonimul indiferenței - cronică de film, revista Cinema, 1973, apud aarc.ro)

Credit foto: Pagina de Facebook Studiourile Buftea; aarc.ro

***

Mai multe informații despre filmele programate la TVR puteți afla aici.