“Toată viața mea a fost dedicată lumii din care provin. Meseria noastră, dintre toate meseriile de artă, e cea mai perisabilă. Actoriul când moare, moare glasul lui, moare figura lui, mor ochii lui.(...) Mai știe cineva cine e Calboreanu, sau George Vraca?! Poate de Caragiu mai știu...se mai dau filmele lui...,sau de Radu Beligan,...a avut șansa unei longevități incredibile. Dacă ne ține ceva în viață, e că mai urcăm pe scenă. E un adevăr omenesc în spate. În seara când ai spectacol toate durerile dispar, bătrânețea dispare, începe să funcționeze mintea, se reînprospătează memoria, devii activ...Când nu mai ai asta, dispari. Nimeni nu are contract cu arta pe viață.“, spunea Ion Caramitru într-un interviu acordat Irinei Păcurariu pentru "Rețeaua de Idoli", în ediţia pe care telespectatorii TVR 2 o pot revedea luni, 5 septembrie, de la ora 20:00.

Au trecut mai bine de trei decenii de la Revoluția Română care a dus la căderea comunismului. Despre ce s-a întâmplat în acele zile, dar şi despre lucruri care nu ar trebui uitate a vorbit omul care anunţa în urmă cu 30 de ani: „Fraţilor, am învins!".

„În decembrie 1989, Ion Caramitru era de 25 de ani actor la Teatrul Bulandra. La televizor fusese interzis de Elena Ceauşescu pentru felul cum recitase „Glossa”. Ziua de 21 decembrie l-a prins între Cluj şi Bucureşti, pe drum pentru o întâlnire cu studenţii cărora urma să le vorbească despre Eminescu. Pentru că Timişoara dăduse semnalul începerii Revoluţiei toate activităţile din universităţi au fost interzise, aşa că s-a întors cu ultimul avion civil care a mai zburat pe curse interne la Bucureşti. Actorul s-a întors în Capitală pe 22 decembrie, puţin după fuga lui Nicolae Ceauşescu. Zilele Revoluţiei l-au purtat mai târziu de la TVR la Palatul Regal şi apoi din Piaţa Romană până la C.C. Si a devenit unul dintre chipurile căderii comunismului în Romania”, spunea Irina Păcurariu despre actorul şi fostul director al al Teatrului Național București.