Ediția din 9 noiembrie este disponibilă online pe TVR+.

După instaurarea regimului comunist în România, mulți români au respins stalinizarea forţată a ţării. Fenomenul rezistenței s-a accentuat odată cu impunerea măsurilor de tip sovietic, dar şi cu epurările cu caracter politic şi social. Așa au apărut focare de rezistenţă anticomunistă. Foşti ofiţeri, studenţi, elevi, intelectuali, unii legionari, alţii fără orientare politică au început lupta deschisă cu noul regim. ”Memorialul Durerii” revine cu o serie în premieră - ”Istoria bravilor”.

Grupul Apostol, din zona Argeșului, Grupul Dobrogenilor și Grupul Arnota, care, în nordul Olteniei, au reprezentat mișcări de masă și în urma lor au rămas gropi comune, în care au fost aruncați eroii. Documentele Securității menționează pentru primii zece ani de ocupație sovietică 1944-1954, un număr de 1196 de organizații și grupări subversive. Ceea ce nu se știe însă, este că încă există martori oculari care așteaptă să povestească ororile pe care le-au văzut. Printre aceștia și un martor care avea 15 ani în 1949 când a fost decimat ”cuibul de vulturi” de la Arnota. Cu lacrimi în ochi, el a mărturisit că aștepta echipa „Memorialul Durerii” de aproape 30 de ani.

La începutul anului 1949, pe stâncile de deasupra Mânăstirii Arnota încep să se strângă tot mai mulți partizani anticomuniști. Se constituie astfel unul dintre cele mai mari grupri de rezistență din acea perioadă. Partizanii luptei anticomuniste au găsit aici un refugiu şi un sprijin necondiţionat din partea slujitorilor Domnului. În urmă cu 66 de ani, în noaptea de Paști a anului 1949, Mănăstirea Arnota de pe Muntele Căpăţânii (județul Vâlcea) a fost locul unui episod cutremurător al istoriei noastre. Un grup de rezistență anticomunistă a fost anihilat de către Securitate, după trei zile de lupte crunte.