Distribuţia culturii prin media, mai ales prin televiziune, este un reflex al vieţii sociale. Ce se distribuie şi ce nu se distribuie survine dintr-o necesitate a pieţei, din nivelul cultural al societăţii, care poate sau nu să absoarbă cultura.

Educaţia artistică este subordonată unei cunoaşteri care poate fi scrisă, directă sau audiovizuală, cea din urmă având în ultimul timp o pondere tot mai mare. De aceea putem spune că descoperirea artei începe ,,printr-o experienţă“.

Artisticul se amestecă în cotidian cu industrialul, delimitarea lor fiind adeseori foarte greu de făcut.

Să luăm ca exemplu designul unui automobile, care este rodul unei îndelungi cercetări sociologice, tehnice, economice şi artistice. Trebuie aflat pentru cine se fabrică, pentru a şti cum să creezi silueta unui mijloc de transport care trebuie să intre în conştiinţa consumatorului. Acestuia, în final, îi place sau nu, de alegerea sa depinzând existenţa unui concern.

Arta are nevoie la rândul ei de cumpărători. În impactul cu piaţa, teatrul de televiziune se situează pe un loc perdant, “datorită” atât unei concurențe acerbe, cât şi unor greşeli de abordare, care l-au redus la nivelul de preluare a unui spectacol din sală.

Întrecut acum de telenovelă, teleplay, serialul de televiziune şi multe alte formate, teatrul ne apare ca un nobil scăpătat, care se plimbă fără adresă printre alte programe îmbrăcate sclipitor.

Influenţa mass-mediei şi în primul rând a televiziunii asupra culturii este foarte mare, iar aspectul formativ-cultural al societăţii este uriaş. Dacă educaţia noastră include şi imaginea de pe micul ecran, asta nu înseamnă că nu putem avea criterii estetice ce ne pot călăuzi prin varietatea de curente, orientări şi expresii ale audiovizualului ce ne înconjoară, ne marchează şi ne modifică existenţa zilnică.

Bogdan Ghițulescu

Realizator Sănătate cu de toate – duminică, ora 12.30, TVR2