Ediție disponibilă online pe TVR+

Născută în 1912, Elisabeta Rizea a sprijinit, împreună cu soţul ei, gruparea anticomunistă condusă de comandantul Arsenescu. Numită „duşman al poporului”, ea a fost închisă, torturată, plimbată prin temniţele de la Jilava sau Mislea.

„Până mor, eu tot aşa lupt”, spunea bătrâna. Iar aceleaşi vorbe le-a spus şi când a fost atârnată de un cîrlig, fiind ţinută de părul ei, bătută peste stomac de căpitanul Cârnu sau când i s-au strâmbat picioarele şi degetele de la mâini. Nu şi-a trădat soţul şi nici pe ceilalţi partizani, iar în 1956, după ce a fost eliberată, a continuat să-i ajute, ştiind că este urmărită de Securitate.

Prinsă din nou, ajunge la penitenciarul din Piteşti, unde va fi supusă din nou bătăilor. Scapă în 1964, însă va fi urmărită în permanenţă de forţele Securităţii. Prima apariţie a ei în presa românească a fost în 1992, când Lucia Hossu Longin i-a luat un interviu pentru seria „Memorialul Durerii”. Ulterior, România o nume pe Elisabeta „eroina din Nucşoara”. În semn de recunoştinţă, ea a fost vizitată de regele Mihai în 1992, cât şi în 2001. A murit, în Nucşoara, la 5 octombrie 2003, în urma unei pneumonii virale.

Despre Memorialul Durerii

„Memorialul Durerii” este singurul proiect de televiziune care oferă una dintre cele mai complexe şi documentate imagini asupra regimului comunist din România. "Memorialul Durerii" a rămas în memoria colectivă a poporului român, iar după 20 de ani de la difuzarea primelor episoade, el este mai mult decât un brand al TVR, e un simbol al luptei pentru păstrarea vie a memoriei româneşti.

***
Emisiunea poate fi urmărită și pe TVR+, pe tabletă sau mobil.

Descărcați aplicațiile TVR+ pentru IOS și Android!