Duminică, 8 februarie, de la ora 11.30, la TVR 2 şi TVR HD am continuat călătoria în Maroc. Împreună cu Elena Dinu şi Titi Dincă, am vizitat oraşele Rissani şi Essaouira și am aflat povestea celui mai rar ulei din lume.
Ediţia este disponibilă online pe TVR+
Drapelul marocan are trei aspecte particulare: culoarea roşie, steaua pentalfa şi culoarea verde. Împreună acestea formează o pecete simbolizând dinastia regală, perfecţiunea şi îndatoririle islamice, dar şi dimensiunea aspiraţională.
De altfel, cetăţile fortificate sau ksarurile din regiunea Tafilalet au fost germenii unificării marocanilor graţie curajului monarhilor alaouiţi. De fapt, adjectivul filali defineşte o dinastie conducătoare.
Rissani a fost vreme îndelungată capitala regiunii. Grădinile interioare ale mausoleului de la Rissani sunt împărţite în patru părţi ca simbol al celor patru anotimpuri şi sunt separate prin culoare pavate cu marmura italiană.
Dacă de la Rissani s-ar trasa o linie imaginară către Apus, peste munţi, axa acesteia ar trece prin grădinile cu arbori de argan. În nordul ţării există obiceiul ca oaspeţii să fie întâmpinaţi cu ceai amestecat cu picături de ulei de argan şi miere de albine.
Plantaţiile de argan se află în triunghiul delimitat de oraşele Marrakech, Agadir şi Essaouira. Specia există din era terţiară când, în urma cu 30 milioane de ani, Insulele Canare erau unite cu coasta marocană.
Arganul este supranumit şi măslinul de Maroc, aici existând două milioane de arbori răspândiţi pe 820 de mii de hectare. Iar cultura arganului este mai veche decât cea a măslinului.
Arganul este cel mai rar ulei din lume, având în vedere că de pe un hectar se pot produce aproximativ 18 litri de ulei.
După o perioadă de 30 ani de litigii între Maroc şi UE, în anul 2010 a fost câştigat în instanţă la tribunalul din Paris dreptul marocanilor de a deţine un produs cu indicaţie geografică protejată şi de a folosi marca “argan” după ce, prin anii ’80, o firmă franceză înregistrase acest produs în Franţa.
În 1999, UNESCO a recunoscut arborele arganier drept parte a patrimoniului mondial, iar plantaţiile ca rezervaţii ale biosferei. Pomul mitic şi sacru, considerat aici părintele tuturor arborilor lasă în urma sa produse care acoperă o varietate largă de folosinţe şi pentru care definiţiile sunt complementare înfrumuseţării şi vindecării.
De la Rissani la Essaouira
Marocul este, alături de Franţa şi Spania, una dintre unicele trei ţări care au ţărmuri şi la Atlantic şi la Mediterană.
Asemenea oazei de la Rissani, Essaouira este un liman. Pe la sfârşitul anilor ’60, celebrul chitarist afroamerican James Marshall Hendrix, cunoscut de fanii rockului ca Jimmy Hendrix, îşi petrecea vacanţele aici.
Cel mai bine plătit interpret al timpurilor sale se retrăgea adeseori în atmosfera magică a plajelor din apropierea Mogadorului. Portul fortăreaţă a fost folosit începând din secolul al VII –lea înaintea erei noastre şi stăpânit pe rând de cartaginezi, fenicieni, romani şi berberi.
Poarta de sud a Marocului a fost râvnită de portughezi care s-au stabilit aici în secolul al XV-lea şi au numit locul Mogador amenajând un port în micul arhipelag aflat la mică distanţă de ţărm.
Pe aici a trecut Cristofor Columb în prima sa călătorie spre Lumea Nouă în anul 1492, cunoscând că atât curentul Canarelor, cât mai ales vânturile care ajutau navigaţia comercială aveau să îl ajute să traverseze oceanul.
Oraşul este uimitor prin detaliile de ordin arhitectural, iar faţetele multiculturale fac din el locul ideal pentru o vacanţă petrecută în convergenţă cu Oceanul.
Supranumit şi oraşul răspântiei vânturilor comerciale Essaouira este conceput arhitectonic după modelul portului francez Saint-Malo.
***
Emisiunea "Cap Compas" poate fi urmărită și pe TVR+, pe tabletă sau mobil.
