Piesa face parte din stagiunea TEATRU ÎN TVR și s-a jucat vineri, 31 iulie, de la ora 21.00, în curtea TVR.

Oltenii – niște copii mari, răzgâiați, aprigi și iubăreți, isteți dar și fuduli, care vorbesc mult, repede și tare, cu un simț al umorului ieșit din comun, capabili să facă „bășcălie” din orice și față de oricine, care merită certați, dar care rămân copii. Inocenți. Și, pentru că oltenii sunt iuți la grai și la fire, spectacolul Teatrului Nottara nu poate fi decât o comedie. „Despre olteni, cu dragoste” este realizat de Constantin Fugașin (scenariu și regie) după cele șase volume de poezie „La Lilieci” de Marin Sorescu.

„Am scris Liliecii din două motive. Nu voiam să se piardă două secole de sat românesc – tradiţie, limbaj, mituri etc. Apoi doream să injectez lirismul, cu vigoarea faptelor concrete. Poezia se face şi din amănunte nesemnificative sau nepoetice, iar aceste amănunte pot înviora versul. Poţi susţine că poezia n-ar avea nevoie de o nouă vigoare acum, când pare copleşită de tot felul de griji «planetare» şi de angoase la nivelul cosmic? Să ne întoarcem din stele şi din smog, pe pământ şi de pe tot globul, în satul nostru unde, oricum, suntem mai acasă şi putem vorbi familiar cu lucrurile esenţiale. În fond, am păstrat aici toate vechile mele obsesii, numai că am spus acum lucrurile dintr-o răsuflare." declara Marin Sorescu, într-un interviu din 1978, realizat de Dinu Flămând, în Viaţa Studenţească.

Spectacolul „Despre olteni, cu dragoste” este o călătorie în trecutul satului oltenesc (Bulzești-ul lui Sorescu), cu tot pitorescul lui, încremenit în timp. Inclusiv titlul spectacolului duce cu gândul la asta: oltenii trebuie priviți cu dragoste.

„Pentru un actor, șansa de a se întâlni cu Marin Sorescu este o mare bucurie, chiar dacă nu vorbim despre un text dramatic consacrat. Pentru mine a fost o întâlnire „cu scântei”, având în vedere că m-am născut în Oradea, am crescut în Timișoara și... m-am întâlnit cu un neaoș limbaj oltenesc. Pot să spun că m-am aflat într-o situaţie întâlnită doar atunci când filmam cu americanii, adică o bună parte din vorbele pe care le spuneam îmi erau complet străine. Altă dificultate a fost atunci când a trebuit să mă adaptez la viteza de emisie verbală specifică zonei. Am încercat să nu mă duc imediat la clișeul „Nea Mărin al lui Amza Pellea”, cu toate că soluţia facilă ar fi fost asta. Iată de ce, munca la acest rol m-a motivat din mai multe direcţii. Recunosc faptul că, împreună cu Sorin Cociș, colegul meu, ardelean și el, am avut momente de cârcoteală, la modul: „bă!, dar ce limbă vorbesc ăștia?”. Succesul de public al spectacolului ne-a făcut să uităm toate greutăţile și să ne bucurăm cu toţii de un spectacol profund, intelectual și –adesea– duios. Veniţi să ne vedeţi și în curtea TVR!” – Ion Haiduc (interpretul lui Moș Pătru).

„Vă invităm la o comedie, o piesă de teatru cu personaje naive sau șirete, istețe sau tâmpe, grosolane sau tandre, frumoase sau grotești, degajând un haz sănătos pe fondul unei candori fără egal. Fiind unul mai deștept decât altul, fiecare râde de celălalt și de toți. Glumesc și pe seama propriei persoane, dar preferă prietenii, dușmanii, vecinii, orășenii, mă rog, pe oricine le trece pe drum și prin cap. Și cum spectatorii sunt la doi pași, ei profită și de această ocazie. Dar nu garantăm că, tocmai atunci când spectatorii or să se amuze mai tare, n-or să se trezească în colțul ochiului cu o lacrimă, amintindu-și de părinții, bunicii sau străbunicii lor, în timp ce țăranii-eroi au încremenit definitiv într-o poză pentru eternitate.” – Constantin Fugașin (DCNews).

Toate acestea le regăsiți din plin în spectacolul „Despre olteni, cu dragoste”.

Și, ca o glumă (oltenească, firește!), dacă vă întrebați cumva de ce oltenii vorbesc la perfectul simplu, iată: pentru că ei sunt SIMPLI și PERFECȚI!

Corina Dănilă