Şi asta pentru că Dumnezeul l-a hăruit şi cu o voce caldă şi puternică care acompaniază şi dă vigoare şi coloratură strunelor violoncelului. De altfel, pentru Adrian Naidin instrumentul nu este un obiect ci un companion fidel, un alter ego, un personaj.

Adrian Naidin interpretează desigur piese din repertoriul clasic dar, aria sa reprezentare este mult mai diversă. Crează muzică pentru piese de teatru şi compoziţii proprii pentru orchestră, se alătură spectacolelor de poezie şi dans, trupelor de foclor, celor de muzică flamenco, jazz sau muzică tradiţională românească şi grecească. Spune că el consideră muzica o cale spre mântuire, iertare şi iubire. ’’Cel mai mare artist este natura, dar deasupra ei este Dumnezeu. Apoi vin oamenii. Noi, artiştii, suntem doar nişte intermediari’’.

Ne aflăm de partea bună baricadei muzicii. Iubim prezenţa lui Adrian Naidin. Fie într-un concert la Atheneu, fie în postura de compozitor de muzică de scenă sau în compania unor actori remarcabili aşa cum a fost regretatul Ion Caramitru care interpretează ca nimeni altul Shakespeare în limba română, Eminescu şi Nichita Stănescu. Sau, Horaţiu Mălăele care ’spune’ poezia nu o ’recită’. ’’Astăzi mi-e din ce în ce mai greu să găsesc actori din tânăra generaţie care să simtă instinctiv poezia, muzica. Recită mult prea teatral. Nu interacţionează. Sigur, sunt şi excepţii’’.

Spectacolele de muzică şi poezie i-au dat prilejul de a se manifesta complet, componistic şi interpretativ. ’’În muzică nu se impune, se propune. Am urmat o şcoală temeinică condusă de profesoara Gabriela Todor pe care o venerez şi pe care o consider o a doua mamă. Am fost coleg cu Marin Cazacu pe care îl respect foarte mult, îl admir pe extraordinarul Mischa Maisky pe care l-am cunoscut la un curs de vară la Braşov. Cunosc şcoala germană, pe cea rusă, pe cea românească. Tot timpul avem de învăţat. Trebuie să studiezi mereu, să ai un instrument bun pe care să-l iubeşti. Şi, am încercat întotdeauna să-mi găsesc propriul drum, să nu rămân cantonat într-un exerciţiu de admiraţie pentru nimeni căci acesta este un mare pericol’’.

Adrian Naidin este un spectacol în sine. Vorbeşte cu pasiune, cu distincţie, savuros şi colorat. Subliniază printr-un acord muzical continuitatea ideii. Totul presărat cu fragmente muzicale la voce şi instrument ce rup atmosfera senină a grădinii cu vrăbii de la Cărtureşti – Verona. Asistăm la o explozie de temperament prin gesturi ce multora li s-ar părea teatrale dar, apropiindu-ne de Adrian Naidin se simte că nu este nimic jucat, exagerat, planificat. De altfel, chiar el mărturisea: ’’Am evitat teatralitatea în spectacolele la care am participat alături de nume mari ale teatrului şi muzicii româneşti. Eu vreau doar atât, să cuceresc publicul cu trăirea autentică pe care doresc s-o împărtăşesc cu cei care asistă la bucuria noastră de pe scenă. Expansivitatea mea este sinceră 100%. De aceea cânt şi muzică de jazz, şi muzică tradiţională românească sau grecească, şi colinde, şi compoziţii proprii. Aşa cum simt. Totul are un rost, o împlinire’’.

Şi, pentru că este o ediţie specială prilejuită de luminatele Sărbători ale Paştelui, Adrian Naidin ne-a oferit câteva momente minunate de muzică aşa cum doar el, cu vocea şi violoncelul său puteau să o facă. Şi ne încearcă nerăbdarea cu o melodie din repertoriul Madrigalului. ’’Ştiu atât de multe piese încât ajung să le uit şi apoi, ca acum, îmi aduc aminte de ele aşa, într-o inspiraţie de moment. Un mare poet, Nichita Stănescu zicea‚’Te loveşte Îngerul!’. Aşa mă simt şi eu, uneori’’.

"Tăcerea dinaintea Învierii, ce Taină!!! Acum creştinătatea este greu încercată. Mai mult ca oricând. Trebuie să fim atenţi. Muzica, ca şi icoanele din biserică, trebuie să aibă spaţiu ca să ajungă la cel care ascultă. Ca să fie întradevăr, o revelaţie’’.

Nu ştim când s-a scurs timpul. Se simţea în aer o energie a cuvintelor şi a sunetelor aproape materială. Pavilionul s-a umplut de o muzică vibrantă, învăluitoare şi dramatică. O întrebare stăruie în aer. Unde se duc artiştii atunci când nu mai sunt. Ei, cărora li s-a oferit darul creaţiei şi al împărtăşirii cu ceilalţi? ’’În Rai? Nimeni nu ştie. Mă îndoiesc. Suntem de cele mai multe ori prea orgolioşi. Şi acesta este un păcat’’.

Discuţia despre "Dar şi Har" a fost revelatoare. ’’Muzica te răsplăteşte dacă i te dedidici cu totul. Cu toată viaţa şi puterile tale. Dar nu trebuie să aştepţi răsplată pentru asta. E mai mult decât un privilegiu. Este un har care-ţi este dat, dar care nu e al tău. Poţi să-l pierzi foarte uşor. Eu l-am pierdut la un moment dat. Şapte ani n-am mai compus nimic. Am fost accidentat. Sufletul meu era mort. N-am fost singur. M-am rugat tot timpul. Am fost ajutat de Dumnezeu şi de oameni. Apoi, am reînceput să cânt. Pentru a mulţumi. Am în plan să compun – am şi început – un vals: ’’Valsul românilor’’. Ştiţi de ce se cântă la români şi de Paşti, şi de Crăciun atâtea colinde în care sunt pomenite florile dalbe/albe/de măr? Am un răspuns personal: Pentru că exprimă dorul acestui neam de Rai. Un Rai pe care l-a pierdut. Iar despre harul despre care tot vorbim... Apostolilor li s-a dat după Înviere, nu înainte’’.

Vă invităm să urmăriţi acestă ediţie specială de la Mic Dejun cu un Campion! Este una dintre cele mai frumoase pilde de modestie, de destin împlinit, de dor şi de spiritualitate pe care le-am înregistrat de la debutul acestei emisiuni.

*** Ediţia poate fi urmărită la TVR2, sâmbătă, 15 aprilie 2023, de la ora 10:00 (reluare luni, 17 aprilie ora 8:00); la TVR Internaţional sâmbătă, 22 aprilie 2023, de la ora 9:30; la TVR Moldova duminică, 16 aprilie 2023, ora 9:00; la TVRCultural, duminică, 17 aprilie 2023, ora 10:00 şi la TVR+.

Un articol de Ileana Ploscaru Panait