În an aniversar, Jockey Club Român luptă pentru readucerea performanţei în echitaţia din România. Istoria clubului o aflăm de la Camelia Moise pe 5 iunie, de la ora 20.05, la TVR 2.

Vechimea echitaţiei se confundă cu începuturile istoriei poporului român. Calul a făcut parte dintotdeauna din oştirile voievozilor şi domnitorilor noştri. La fel cum şi prima medalie olimpică a României a fost câștigată tot la echitație. Cu toate acestea, Bucureştiul este singura capitală europeană rămasă fără hipodrom, sursă impresionantă de bani, de locuri de muncă şi, mai ales, de prestigiu. Jockey Club Român, fondat în 1875, este, în prezent, una dintre cele mai longevive instituții europene, reprezentând România în cadrul Federațiilor internaționale de galop. Îi celebrăm  cei 150 de ani de existență joi, pe 5 iunie, într-o nouă ediţie „Istorii de bun gust”, realizată de Camelia Moise la TVR 2.

Desfăşurarea a tot mai numeroase întreceri de călărie determina apariţia la Iaşi, în 1851, a „Reglementului alergărilor de cai, de unu comitetu de încurajare pentru reproducerea (plodirea) şi îmbunătăţirea rasei cailor”, iar mai târziu, a unui nou regulament, de data aceasta sub egida Jockey Clubului Român, înfiinţat la 5 ianuarie 1875.

Concursurile hipice naţionale şi internaţionale de la începutul secolului trecut scoteau în evidenţă valoarea călăreţilor români în probele de dresaj, sărituri şi sărituri în înălţime, vânătoare călare. Astfel, în 1923 se amenaja un nou hipodrom la Floreasca, pe lângă cele două construite deja la Băneasa. Un an mai târziu, se dădea startul concursul hipic naţional, disputat apoi anual, iar activitatea internaţională se intensifică. Astfel, la concursurile de la Poznan şi Varşovia (1929), cpt. Constantinescu ocupa trei locuri I. Succese similare s-au obţinut şi în 1930, la Nisa şi Roma. Prima medalie olimpică a României a fost câştigată tot la echitaţie, la Jocurile Olimpice de la Berlin, în 1936, când Henri Rang, pe calul Delfis, s-a clasat al doilea la obstacole individual – sau, cum se numea la acea vreme, Premiul Națiunilor (cea mai importantă probă de obstacole, înalte de 1.30 – 1.60 m).

În 1946, însă, gărzile patriotice ale lui Petru Groza au vandalizat sediul remarcabilului club de echitaţie; peste 15 ani, hipodromul a fost dărâmat, cu toate instalaţiile lui, sediul clubului devenind un rentabil magazin de circuit închis, Comturist, dedicat exclusiv protipendadei comuniste. Caii au vieţuit neştiuţi, neantrenaţi, în crescătoriile din ţară, dacă n-au ajuns, destui dintre ei, la abator.

Astăzi, această organizaţie şi-a propus să reînnoade o tradiţie alterată de perioada comunistă, prin repunerea României pe harta hipismului european. „Nu refacerea unei lumi apuse, cu politeţea, exigenţele morale, apolitismul declarat şi opulenţa care i-a îngăduit să crească animale valorând milioane de dolari, dar măcar putinţa întrupării celor 80 de hectare minime necesare funcţionării unui hipodrom de galop îi animă, azi, pe membrii clubului”, explică realizatoarea Camelia Moise.

Cât de lung e drumul pe care şi l-au asumat şi ce şanse are România să strălucească din nou în competiţiile de echitaţie aflăm în ediţia „Istorii de bun gust” din 5 iunie, de la 20.05, la TVR 2. Emisiunea poate fi văzută în reluare vineri, pe 6 iunie, de la ora 15.00, tot la TVR 2.