loader

DANIELA ZECA BUZURA: JURNAL DE CARANTINĂ (XXXVI)

“Vitalitatea muzicii nu depinde de numele autorului, ci de conținutul ei spiritual“. (Sergiu Celibidache)

 

Daniela Zeca-Buzura
Mic dejun cu un campion

Luni, 4 mai

VOCI


Totdeauna am crezut, în ce mă privește, că nu am prejudecăți ori superstiții, ci doar mitologii personale. După acestea din urmă m-am ghidat, uneori, ca după busole de mare precizie, iar vocea cuiva a rămas pentru mine prima dintre amprentele personalității.

Cândva, când eram foarte tânără și devenisem jurnalist de radio, fără ideea că voi părăsi cumva această mare iubire în favoarea televiziunii, m-am îndepărtat de un posibil interlocutor sau de altul, doar pentru că vocile lor nu mă convingeau.

Azi, după atâtea încercări, lecturi și experiențe, mai simplu spus - după atâta viață - gestul mi se pare de o trufie nemăsurată și mă gândesc la el cu regret.

Și cu toate astea, credința că suntem în primul rând voci, mi-a rămas, așa încât, configurația paradisului, pentru mine, e un cor. Dar nu un cantus planus, armonios, cu cele opt moduri gregoriene, ci o rumoare misterioasă, a glasurilor amestecate, rupte uneori sau ascunse, timbrate după voia și după destinul fiecăruia.

Căci da, cred că vocea e destin.

Un alt secret constă în faptul că, ori de câte ori am ajuns la Ateneul Român, unde, de ani buni sunt de-a casei, a fost deopotrivă pentru recitaluri ori concerte, dar și pentru marea voce a sălii, care irumpe în pauze, ca un gheizer captiv sub tăcerile muzicii.

În tăria acestei impresii personale mă întâlnesc cu mai mulți fiziologi care spun că vocea umană îmbătrânește, totuși, ultima, din tot ce e omenesc.

Demult, când am citit celebra piesă într-un act a lui Cocteau, intitulată chiar “La voix humaine” și am văzut-o apoi și într-o versiune românească memorabilă, cu Oana Pellea în rolul protagonistei, am știut că nu mă înșel și că spirite mari de dinaintea mea jonglaseră pe degete cu cifrul vocii omenești și doar cu el, precum cu o sublimă expresie, singura esențializată, a interiorității sufletești.

Așa că nu găsesc deloc întâmplător faptul că francezul Jean Cocteau nu creează în femeia din scenă un personaj, ci o “ elle” ca entitate feminină capabilă să facă doar atât: să elibereze și să redea “teatrul pur al timbrului vocal”.

Dacă aș fi întrebată ce voci mă urmăresc și de ce nuanțe și insinuări ale cuvintelor rostite nu mă despart, asta ar putea ține cât o carte.

Însă la una singură mă gândesc chiar când scriu, cu atât mai mult cu cât azi se împlinesc 65 de ani de când vocea aceea a amuțit, stingându-se singură, după ce se autoexilase, de scârba ororilor comunismului, într-un hotel din Paris.

O voce profundă, vibrantă și însingurată, vorbind în franceză, în 1951, cu doar patru ani înainte de moarte, despre Hector Berlioz.

E vocea lui George Enescu, pe care am auzit-o prima oară în fonoteca de aur a Radioului, și am plâns.

Pe mâine, cu drag, DZB.

20:05 Cântecul numelor uitate

Film* Cântecul numelor uitate (The song of names-Canada, Ungaria 2019)

Regia: Francois Girard

Cu: Clive Owen, Tim Roth, Catherine McCormack

*Dramă. Martin Simmonds (Tim Roth) a fost bântuit toată viaţa de dispariţia celui mai bun prieten al său, violonistul evreu polonez Dovidl Rapoport. Acesta a dispărut cu puţin timp înainte de concertul său de debut de la Londra, în 1951, care i-ar fi lansat o carieră minunată. După 35 de ani, Martin descoperă că Dovidl (Clive Owen) ar putea fi în viaţă şi porneşte o căutare obsesivă, traversând continente, pentru a-l găsi.

22:20 Ana -România, 2014

Film* Ana -România, 2014

Regia: Alexa Visarion

Cu: Răzvan Vasilescu, Cristina Drăghici, Dorel Vişan, Mircea Albulescu

*Dramă. Povestea unui bărbat în pragul bătrâneţii, a unei tinere ajunse prostituată în Italia şi a unui adolescent, toţi încercaţi de viaţă, care reuşesc să comunice, susținuți în dialogul lor de legenda "Meșterului Manole". Într-un loc al aşteptării, suspendat între lumea reală şi cea onirică, pe malul unui lac neatins de oameni, cei trei îşi intersectează amintirile, apăsaţi de tensiunile prezentului.

 
Palatul Brukenthal din Avrig: O reverie transilvăneană | VIDEO

Ascensiunea lui Samuel von Brukenthal, de la grefier modest la guvernator al Transilvaniei, reprezintă un exemplu remarcabil de ascensiune ...

Valențele educaționale ale teatrului. Interviu cu Monica Davidescu | VIDEO

Interviul cu Monica Davidescu, actor al Teatrului Național din București și fondator al companiei Concordia, subliniază importanța fundamentală a ...

Ediția "Forța Ideilor" din 8 mai, difuzată pe TVR 2 și TVR+, la ora 22:05, își propune familiarizarea elevilor cu matematica și oferirea unui ...

 

#tvr2