Miercuri, 29 aprilie

E-learning: IUBIREA sau FRICA

Mi-e dor de ei și poate, dacă-aș spune-o, li s-ar urca nițel la cap. Așa că tac și îmi văd de treburi.

Mâine sunt șase săptămâni de când îi regăsesc doar în ferestre video, precum pe iezii dintr-un basm, pe care ar urma să îi înghită lupul. Dar, pân’ la urmă, doi tot deschid ușa... Așa că ne vom reîntâlni, după peripeția pandemiei, dar cât de înțelepți sau cât de triști?

Și dacă nu mă deslușiți, acolo, în selfie-ul de anul trecut, e pentru că studenții mei nu îmbătrânesc niciodată și e ușor s-ascunzi o frunză între muguri.

La început s-au amuzat: au intrat pe aplicația cursului, “cu gura camuflată", purtând măști , “ca să vedem cum o să fie la întoarcere”, dar de când au aflat că nu vom reveni în săli decât la toamnă, au fețele lungi, se revoltă: “Doamnă, ne vrem viața înapoi!”

Îmi lipsesc pet-urile lor de sub bănci și telefoanele care vibrează pe rând, când scriu la tablă.

Rucsacurile de care te împiedici de la ușă, pauza lor de țigară, când fumează așezați sub cerul liber, pe o platformă, sub acoperiș, ca fetele să fie văzute de vajnicii de la Arhitectură.

Felul în care își împart ștrudelele de la “Luca”, paharele de plastic, automatele de cafea de pe holuri și vocea care strigă totdeauna : “Profa te roagă să-i iei una fără zahăr!”

Vom mai avea ceva din toate astea?

“Mi-e dor chiar și de igrasia de la Universitate”, zice o fată.

Toți ceilalți aprobă : “Daaaa, și mie,  și mie” -  însă e fiecare de acasă și un ecou parcă se frânge în flux.

Vor avea sesiunea online și licența. Seria asta va pleca fără să îi mai văd în real life. Abia de îi mai ghicesc în temele de lucru, pe care le-au trimis pe mail și le citesc, fără să îi mai aud cum se contrazic ori se aprobă, cum se întrec.

După tradiție, la întoarcerea din vacanța de Paști, au dreptul să pledeze liber despre un subiect pe care l-au ales. Au vrut “Emoții care mișcă lumea”, așa că vom vorbi împreună despre asta. Cu un pic de Stendhal, de Flaubert, de psihologia reclamei, de filosofie și mituri, de teorii despre teatralitate socială și distanță, cuprinse în entuziasmul de la 20 de ani.

Dar au rămas entuziaști? Mă întreb: va învinge iubirea sau frica?

Voi ști mâine.

Pe curând, cu drag, DZB.