loader

DANIELA ZECA BUZURA: JURNAL DE CARANTINĂ (XVII)

“Să te exprimi despre televiziune, uite, asta ar fi o aventură aproape mistică”. (Bernard Pivot, 2012)

 

Daniela Zeca-Buzura
Mic dejun cu un campion

Joi, 9 aprilie

LABIRINTUL DE STICLĂ

Astăzi e curs online de carantină și studenții mă roagă ca înainte să înceapă, să scriu ceva despre televiziune. E un subiect care mă duce de fiecare dată în derută și în alertă de idei, de parcă aș locui între albine.

Căci orice ai spune, ești în urma ei, precum un câine în urma căruței, cum bine zice un confrate.

Uitucă și lipsită de păcate, Televiziunea e un container pentru zei neprimiți nici în Cer, nici pe apele Styxului, așa încât e un nonsens să așteptăm din partea ei salvarea. Și-atunci pentru ce ne mai place?

Fiindcă ne ține strâns de mână în zile de singurătate, ne dă un rezumat când nu citim, bună de sete și de foame, îi face pe copii cuminți o clipă, cât nu vine bona, ne împarte stropul de celebritate, despre care vorbea Andy Warhol.

Făcută să ne mintă ca și cum ne-ar iubi, ne înghite pe nemestecate, fără să știm că suntem frați, precum Iona în aceeași burtă: vedetă și adorator, personaj principal, secundar sau recuzită din spectacol...

Doar generația de aur a peliculei, surâzătoare și mergând la pas, a mai putut s-o creadă paradisiacă, fiindcă televizorul său cu tub catodic punea în sufragerie, laolaltă, mama, tatăl, odraslele și animalele de casă, ca în jurul focului de tabără.

Generația noastră aleargă, cu televiziune cu tot, fără să vadă peisajul.

Când soclul i s-a uzurpat și formatele ei de reality, talent show și alte soap opera, ca niște gablonțuri, au început să îi strălucească în decolteu, televiziunea a ajuns utilă și lipsită de orice mister.

Personal, i-am dat jumătate din viață acestei regine hulpave, rămase fără sânge albastru, dar tot nu stau pe loc, alerg prin labirintul ei de sticlă spartă și mi se pare, ca oricui, că sunt nemuritoare, fericită și caruselul nu se va opri.

Pe mâine, cu drag, DZB.
Foto: Dănuț Cristișor

20:00 Romania face bine

Sezon Nou

1. Firele care leagă generatii

În satul Mândra, din Tara Făgărasului, un mestesug aproape uitat prinde din nou viată. Lâna, cândva nelipsită din gospodăriile românesti si astăzi adesea aruncată, redevine fir, țtesătură si poveste în mâinile celor care încearcă să-i învete pe copii drumul ei de odinioară. Descoperim oamenii care nu încearcă să întoarcă timpul, ci să salveze din trecut ceea ce merită dus în viitor. Pentru că un mestesug rămâne viu nu atunci când îl expunem, ci atunci când o nouă generatie învată să-l practice.

2.Sona-satul care învată din nou să trăiască

În Tara Făgărasului, la Sona, câteva case vechi primesc o viată nouă, fără ca satul să-si piardă memoria si identitatea. O fostă fierărie a devenit muzeu si atelier, o ruină se pregăteste să se transforme în spatiu cultural, iar artistii si copiii se întâlnesc în jurul povestilor locului. În centrul acestei renasteri se află si universul pictorului Stefan Câltia, profund legat de Sona prin familie, memorie si creatie. Într-un sat în care schimbarea nu vine prin gesturi spectaculoase, ci prin oameni care au înteles că, pentru a salva un loc, trebuie mai întâi să-l cunosti, să-l respecti si, mai ales, să-l locuiesti.

3. Lăptăria lui Giuseppe-drumul înapoi către casă

După mai bine de două decenii petrecute în Italia, unde a lucrat în agricultură si zootehnie si a învătat mestesugul brânzeturilor, Giuseppe-sau Iosif, cum scrie în buletin-a ales drumul înapoi spre România. Într-o fostă scoală din satul Hurez, în Tara Făgărasului, a construit o mică lăptărie în care experienta dobândită în Italia se întâlneste cu laptele fermelor din apropiere. Povestea unui român care s-a întors cu tot ce a învătat peste hotare si încearcă să transforme această experientă într-o afacere cu rădăcini locale. Dar povestea lui Giuseppe ridică si o întrebare importantă: ce trebuie să găsească acasă cei care se întorc pentru ca întoarcerea lor să devină un nou început?

Prezintă: Irina Luca

Realizator: Ioana Muresan

21:00 Julie Andrews-o viaţă în cântec

Documentar* (Julie Andrews-la mélodie d’une vie, Franţa, 2019)

Realizator: Yves Riou

*Julie Andrews a jucat în producţii hollywoodiene devenite filme de referinţă, câştigând un Oscar pentru rolul Mary Poppins, un simbol al farmecului filmelor muzicale din anii ‘60.

Cu toate acestea, dincolo de drumul aparent croit din copilărie, se ascunde un parcurs mult mai întortocheat, ceea ce explică longevitatea unei cariere care se scrie încă.

 
„JENŐ, SCAFANDRUL ROMANTIC” – o călătorie în lumea în care apa vindecă, învață și păstrează memoria

Documentarul „JENŐ, SCAFANDRUL ROMANTIC”, scenariul și regia Ana Preda, va avea premiera la TVR 1, marți, 22 septembrie, de la ora 21:45 (în ...

De 60 de ori Adrian – O singură energie”: muzică, familie și emoție, într-un concert aniversar la TVR 2

Sâmbătă, 19 septembrie, de la ora 15:00, TVR 2 va difuza concertul aniversar „De 60 de ori Adrian – O singură energie”, un spectacol în care ...

„România face bine” – poveștile oamenilor care schimbă România revin din 17 septembrie, la TVR 2

În fiecare joi, de la ora 20:00, Irina Luca îi invită pe telespectatorii TVR 2 într-o călătorie prin România oamenilor care construiesc, inspiră ...

 

#tvr2