loader

DANIELA ZECA BUZURA: JURNAL DE CARANTINĂ (XVII)

“Să te exprimi despre televiziune, uite, asta ar fi o aventură aproape mistică”. (Bernard Pivot, 2012)

 

Daniela Zeca-Buzura
Mic dejun cu un campion

Joi, 9 aprilie

LABIRINTUL DE STICLĂ

Astăzi e curs online de carantină și studenții mă roagă ca înainte să înceapă, să scriu ceva despre televiziune. E un subiect care mă duce de fiecare dată în derută și în alertă de idei, de parcă aș locui între albine.

Căci orice ai spune, ești în urma ei, precum un câine în urma căruței, cum bine zice un confrate.

Uitucă și lipsită de păcate, Televiziunea e un container pentru zei neprimiți nici în Cer, nici pe apele Styxului, așa încât e un nonsens să așteptăm din partea ei salvarea. Și-atunci pentru ce ne mai place?

Fiindcă ne ține strâns de mână în zile de singurătate, ne dă un rezumat când nu citim, bună de sete și de foame, îi face pe copii cuminți o clipă, cât nu vine bona, ne împarte stropul de celebritate, despre care vorbea Andy Warhol.

Făcută să ne mintă ca și cum ne-ar iubi, ne înghite pe nemestecate, fără să știm că suntem frați, precum Iona în aceeași burtă: vedetă și adorator, personaj principal, secundar sau recuzită din spectacol...

Doar generația de aur a peliculei, surâzătoare și mergând la pas, a mai putut s-o creadă paradisiacă, fiindcă televizorul său cu tub catodic punea în sufragerie, laolaltă, mama, tatăl, odraslele și animalele de casă, ca în jurul focului de tabără.

Generația noastră aleargă, cu televiziune cu tot, fără să vadă peisajul.

Când soclul i s-a uzurpat și formatele ei de reality, talent show și alte soap opera, ca niște gablonțuri, au început să îi strălucească în decolteu, televiziunea a ajuns utilă și lipsită de orice mister.

Personal, i-am dat jumătate din viață acestei regine hulpave, rămase fără sânge albastru, dar tot nu stau pe loc, alerg prin labirintul ei de sticlă spartă și mi se pare, ca oricui, că sunt nemuritoare, fericită și caruselul nu se va opri.

Pe mâine, cu drag, DZB.
Foto: Dănuț Cristișor

14:00 Documentar 360°GEO

* Brazilia-întoarcerea la pădure (Amazonie, nourrir le lien à la terre, Franţa-Germania, 2023)

Regia: Gordian Arneth

*Pădurea tropicală amazoniană este cea mai mare de pe planetă. Acest paradis natural adăposteşte o biodiversitate fenomenală şi aici trăiesc şi numeroase populaţii indigene. Deşi lumea exterioară i-a momit cu prosperitatea, le-a adus doar boli şi sărăcie.

În Brazilia, localnicii redescoperă bogăţia care-i înconjoară: cea a pădurii, adevărată cămară sub cerul liber. Aşa că ei au început să-şi planteze grădini de legume.

15:00 Reţeaua de idoli

Producător: Irina Păcurariu

(Reluare)
 
Unde începe povestea

Unde începe povestea

publicat: miercuri, 18 noiembrie 2026

„Unde începe povestea” este o călătorie printr-un teritoriu în care trecutul nu a dispărut, ci continuă să trăiască în arhitectură, în tradiții ...

În culisele competiţiilor de echitaţie. „Mâine începe azi”, cu juniorul Horia Butuza, la TVR 2

În doar câțiva ani de la primele antrenamente, a reușit să urce pe cele mai înalte podiumuri naționale și internaționale la sărituri peste ...

România – Canada, ultimul test al Stejarilor în luna noiembrie, în direct la TVR Sport

Naționala de rugby a României încheie seria meciurilor din luna noiembrie din World Rugby Nations Cup cu o confruntare cu reprezentativa Canadei. ...

 

#tvr2