loader

DANIELA ZECA BUZURA: JURNAL DE CARANTINĂ (XIX)

“ ...Dacă se întâmplă să culegi flori în această zi mare, iertare trebuie să le ceri, fiindcă și ele au un suflet”. (Zicere românească )

 

Daniela Zeca-Buzura
Mic dejun cu un campion

Duminică, 12 aprilie

PEȘTE ȘI RAMURI DE SALCIE

Ultimul fel pe care bunica mea l-a gătit, iar eu l-am gustat, a fost un pește mare, argintiu , pus chiar pe-o tavă lustruită, de argint, în Duminica de sărbătoare a Floriilor. Mi-l amintesc exact, ca pe un obiect arătos, așezat pe o oglindă.

Gustul nu îl mai știu, dar am în minte masa, cu flori albastre, galbene și ramuri verzi, puse în vase.

Ea nu avea nume de floare, dar pesemne că ar fi vrut, era o femeie din nord, crescută într-o familie înstărită și trimisă la un pension pentru fete, “dar care mi-a ieșit pe nas în anii ‘50, când bărbatul meu, arestat, se afla la Canal și apoi la tăiat de stuf, iar eu rămăsesem singură, cu trei copii mici, în praful fără nicio noimă al Bărăganului.”

Povestea uneori toate astea, dar cu mare zgârcenie și fără niciun resentiment. După ce trecuseră prin viața ei nefericirile, devenise de o seninătate îngerească, plantase vișini, un nuc, dar și sălcii, de-a lungul gardului de piatră ce străjuia grădina cât o palmă.

Văduvele sărace din câmpie împărțeau plăcinte cu te miri ce, în sâmbăta de dinaintea Floriilor, pe când copiii cărau apă pentru morți și primeau bănuți de metal și, câteodată, ceva de mâncat, dar nu eram cu ei, să știu prea bine.

Bunica mea zâmbea destul de rar, dar cea mai surâzătoare era când Paștele catolic și ortodox “ picau împreună”.

Abia azi, la atâta distanță și după atâtea răzvrătiri, amânări, neînțelegeri și încercarea de acum a carantinei, prețuiesc tăcerile ei și convingerea că “și bucuriile, și năpastele sunt doar pentru oameni, dar nu învățăm mare lucru din ele...”

Pe mâine, cu drag, DZB.

Foto: Cristina Dănilă

 

20:00 Romania face bine

Sezon Nou

1. Firele care leagă generatii

În satul Mândra, din Tara Făgărasului, un mestesug aproape uitat prinde din nou viată. Lâna, cândva nelipsită din gospodăriile românesti si astăzi adesea aruncată, redevine fir, țtesătură si poveste în mâinile celor care încearcă să-i învete pe copii drumul ei de odinioară. Descoperim oamenii care nu încearcă să întoarcă timpul, ci să salveze din trecut ceea ce merită dus în viitor. Pentru că un mestesug rămâne viu nu atunci când îl expunem, ci atunci când o nouă generatie învată să-l practice.

2.Sona-satul care învată din nou să trăiască

În Tara Făgărasului, la Sona, câteva case vechi primesc o viată nouă, fără ca satul să-si piardă memoria si identitatea. O fostă fierărie a devenit muzeu si atelier, o ruină se pregăteste să se transforme în spatiu cultural, iar artistii si copiii se întâlnesc în jurul povestilor locului. În centrul acestei renasteri se află si universul pictorului Stefan Câltia, profund legat de Sona prin familie, memorie si creatie. Într-un sat în care schimbarea nu vine prin gesturi spectaculoase, ci prin oameni care au înteles că, pentru a salva un loc, trebuie mai întâi să-l cunosti, să-l respecti si, mai ales, să-l locuiesti.

3. Lăptăria lui Giuseppe-drumul înapoi către casă

După mai bine de două decenii petrecute în Italia, unde a lucrat în agricultură si zootehnie si a învătat mestesugul brânzeturilor, Giuseppe-sau Iosif, cum scrie în buletin-a ales drumul înapoi spre România. Într-o fostă scoală din satul Hurez, în Tara Făgărasului, a construit o mică lăptărie în care experienta dobândită în Italia se întâlneste cu laptele fermelor din apropiere. Povestea unui român care s-a întors cu tot ce a învătat peste hotare si încearcă să transforme această experientă într-o afacere cu rădăcini locale. Dar povestea lui Giuseppe ridică si o întrebare importantă: ce trebuie să găsească acasă cei care se întorc pentru ca întoarcerea lor să devină un nou început?

Prezintă: Irina Luca

Realizator: Ioana Muresan

21:00 Julie Andrews-o viaţă în cântec

Documentar* (Julie Andrews-la mélodie d’une vie, Franţa, 2019)

Realizator: Yves Riou

*Julie Andrews a jucat în producţii hollywoodiene devenite filme de referinţă, câştigând un Oscar pentru rolul Mary Poppins, un simbol al farmecului filmelor muzicale din anii ‘60.

Cu toate acestea, dincolo de drumul aparent croit din copilărie, se ascunde un parcurs mult mai întortocheat, ceea ce explică longevitatea unei cariere care se scrie încă.

 
„JENŐ, SCAFANDRUL ROMANTIC” – o călătorie în lumea în care apa vindecă, învață și păstrează memoria

Documentarul „JENŐ, SCAFANDRUL ROMANTIC”, scenariul și regia Ana Preda, va avea premiera la TVR 1, marți, 22 septembrie, de la ora 21:45 (în ...

De 60 de ori Adrian – O singură energie”: muzică, familie și emoție, într-un concert aniversar la TVR 2

Sâmbătă, 19 septembrie, de la ora 15:00, TVR 2 va difuza concertul aniversar „De 60 de ori Adrian – O singură energie”, un spectacol în care ...

„România face bine” – poveștile oamenilor care schimbă România revin din 17 septembrie, la TVR 2

În fiecare joi, de la ora 20:00, Irina Luca îi invită pe telespectatorii TVR 2 într-o călătorie prin România oamenilor care construiesc, inspiră ...

 

#tvr2