Marți, 31 martie
DAMIAN, CEL CARE A CÂNTAT ÎNTRE BLOCURI
Azi este despre el, prietenul meu care într-o zi a uitat harta și a încurcat între ele drumurile. Ceea ce nu l-a împiedicat însă nici să pornească pe jos, nici să ajungă departe.
Poți să îți faci prieteni într-o clipă? E ceva rar, dar devine de neprețuit atunci când se întâmplă. Între mine și acest mare artist cred că așa s-au petrecut lucrurile: l-am chemat la televiziune, ca pe atâția dintre interlocutorii mei, anunțându-l din vreme, dar , cu o zi înainte de a ne întâlni, am aflat că era la spital, pentru o intervenție oarecare, încât mi-am luat adio cu regret de la filmare și de la dialog, mă pusesem în starea de a-l întâmpina și a-i vorbi, cum fac de obicei cu oricine și a și început să mă apese pierderea unui moment despre care știam că niciodată n-ar fi fost la fel, o dată ce îl amânam.
Și-atunci a venit surpriza: invitatul meu, pe care îl mai văzusem doar din sală, de câteva ori, la concerte, mi-a zis: “Am promis, o să fiu în platou. Am să plec de aici o zi, pentru că, cine știe, poate că tu nu ai niciun prieten țigan și ai să te împrietenești cu mine. Sau poate nu, cum o vrea Dumnezeu !...”
N-am să alerg acum pe urma naturaleții debordante, a spontaneității și farmecului care “au trecut sticla”, cum se spune când cineva cucerește fără rest un studiou. Am să adaug doar atât : dacă nu l-ați putut vedea atunci la televizor, ascultați-l acum, ne e camarad de carantină .
Primiți-i muzica, fiindcă în serile din urmă a cântat de acasă pentru noi și, mai ales, a cântat, din balcon, pentru vecinii dintre blocuri, ceea ce mi s-a părut extraordinar. Și mai e ceva: azi, artistul despre care v-am vorbit, împlinește 50 de ani.
Dacă viața ar mai fi ținut cu noi, i-ar fi aniversat într-un concert. Însă oricum nu ar fi încăput în nicio sală atâția câți vom încăpea online, să-l auzim.
La mulți ani, har și muzică, Damian Draghici !
Pe mâine, cu drag, DZB.
Citiți toate paginile din Jurnalul de carantină pe pagina de Facebook a emisiunii "Mic dejun cu un campion"!
