În răstimpul dintre un răsărit și un apus de soare, echipa “Cap Compas” propune un itinerar la cele mai reprezentative obiective ale Cracoviei. Vedem o nouă ediție, sâmbătă, 14 noiembrie, de la ora 17:30, la TVR 2 și TVR+.
Spre deosebire de alte capitale europene care au fost nevoite să se reclădească din propria cenușă, Cracovia nu doar că imită orașul medieval, ci este orașul medieval, păstrat intact sub mantia sa de piatră patronată de UNESCO.
Cracovia nu lasă senzația unui muzeu aglomerat sau obositor, iar trecutul regal nu este o amintire prăfuită, ci o stare de spirit trăită zi de zi cu o eleganță firească.
Silueta mitică a balaurului întruchipat în statuia din bronz, înaltă de 6 metri, creată în anul 1972 de celebrul sculptor polonez Bronisław Chromy, aduce legenda fondării orașului din file de cronică în prezentul palpabil.
Piața Centrală, amenajată în 1257, a fost concepută ca un nod comercial și administrativ uriaș. În Evul Mediu și Renaștere, era centrul nevralgic al Europei Centrale: un spațiu al schimburilor internaționale de mărfuri, dar și teatrul marilor ceremonii regale, al jurămintelor de credință față de coroană, al procesiunilor triumfale și al executării justiției publice.
Sub bolțile Halei Postăvarilor, aroma lemnului băștinaș și sclipirea pietrelor calde învăluie de îndată pe călător. Galeria centrală, flancată de standuri din lemn fin finisat, păstrează viu spiritul vechilor negustori medievali, metamorfozat în prezent într-o pledoarie vie pentru identitatea și artizanatul polonez.
Catedrala Wawel se dezvăluie nu doar ca un lăcaș de cult, ci ca o simbioză monumentală între o fortăreață spirituală și o carte deschisă a secolelor.
Dincolo de funcția sa liturgică de scaun episcopal, Catedrala Wawel a fost epicentrul absolut al puterii de stat poloneze. Fiind inima spirituală a Poloniei, ansamblul Catedralei Wawel atrage anual aproape 2 milioane de pelerini și turiști, făcând din ea unul dintre cele mai vizitate lăcașuri de cult din Europa Centrală.
Lungimea lăcașului de cult este de aproximativ 50 de metri, având o lățime de 22 m.
Interiorul conservă o bază gotică severă și monumentală care a fost însă reconfigurată și mascată parțial de fastul renascentist și de opulența barocă a altarelor și mormintelor târzii.
Wawelul subteran nu este doar un loc de veci, ci un martor viu al făptuirilor naționale – un spațiu sacru în care termenii de „patrie“ și „popor“ capătă o materialitate cu mult superioară celei fizice, o substanță spirituală indestructibilă. Criptele Wawelului acoperă o imensă și fastuoasă arcadă temporală care se întinde pe parcursul a peste șase sute de ani.
Înconjurată pe toate cele patru laturi de galerii supraetajate cu arcade grațioase, curtea palatului pare o scenă elegantă pregătită parcă pentru un veșnic spectacol al frumuseții. Palatul Regal a fost, de-a lungul veacurilor, inima politică și administrativă a Regatului Poloniei (iar mai târziu a Republicii celor Două Națiuni).
Privind complexul palatin ca ansamblu expozițional, pelerinul modern descoperă Muzeul Național Castelul Regal Wawel conceput nu ca un spațiu static, ci ca o rețea de trasee istorice autonome care îmbină arhitectura originală cu colecții de tezaur.
Originea muzeului modern își are rădăcinile la începutul secolului al XX-lea. După ce a servit drept cazarmă militară în timpul ocupației austrice din secolul al XIX-lea, complexul a fost redobândit prin efort public și supus unei restaurări naționale gigantice.
În anul 1930, Wawelul a fost inaugurat oficial ca muzeu de stat, găzduind relicvele regale salvate sau recuperate după secole de risipire.
Trezoreria Regală numără astăzi peste 800 de exponate de prim rang confecționate din aur, argint și pietre prețioase.
O mare parte din aurul medieval original al coroanei poloneze a fost jefuit sau topit în timpul ocupațiilor prusace și austriece de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Tezaurul de astăzi reprezintă un miracol al recuperării naționale: o colecție alcătuită din piesele salvate, recuperate din străinătate sau donate de mari familii nobiliare.
Amplasată într-o încăpere sobră, lipsită de ostentația decorațiunilor încărcate, sabia Szczerbiec (Șcer-bieț) stă singură în caseta sa de sticlă, învăluită într-o lumină discretă care îi subliniază fiecare detaliu al tecii și al mânerului din argint gravat. Această sabie din secolul al XIII-lea nu a fost concepută pentru câmpul de luptă, ci pentru ritul sacru al dăruirii puterii.
Timp de veacuri, la fiecare ceremonie de încoronare desfășurată în Catedrala Wawel, lama acestei săbii a fost atinsă de creștetul și umerii tuturor regilor polonezi.
La Collegium Majus călătorul descoperă un teatru tainic al timpului, dominat de celebrul ceas astronomic de pe fațada curții.
Când ușile ceasului se deschid în sunetul imnului medieval (Gaudeamus Igitur), figurinele sculptate în lemn încep să defileze una câte una – regele Cazimir cel Mare, regina Jadwiga, regele Władysław Jagiełło, rectorul universității sau Nicolaus Copernicus.
Muzeul Universității Jagiellone nu este o simplă colecție de antichități, ci o mașină a timpului care reconstituie însăși geneza gândirii științifice moderne. Bazele muzeului au fost puse în secolul al XIX-lea, când s-au adunat colecțiile istorice ale universității.
Forma sa actuală și deschiderea oficială ca muzeu universitar de sine stătător au fost definitivate la mijlocul secolului al XX-lea. Muzeul nu urmărește doar conservarea unor obiecte venerabile, ci restituirea spiritului academic al Renașterii și Evului Mediu.
Documentul de fondare din 1364, emis de regele Cazimir cel Mare, plasează călătorul în fața actului de naștere absolut al învățământului superior din această parte a Europei. Este documentul care a transformat curajul unei viziuni politice într-o moștenire vie de care ne bucurăm și astăzi.
Producător: Elena Dinu
Credit foto: Titi Dincă
