Mâncarea înseamnă energie, sănătate, dar şi o interesantă plimbare prin istorie la Târgoviște, a spus realizatoarea Camelia Moise în ediția de joi, 2 noiembrie, de la ora 21:00, la TVR 2.

Despre Târgoviște, capitala Țării pe vremea lui Mircea cel Bătrân, se spune că este orașul în care întâlnești istoria pe stradă. Și astăzi, aici se păstrează urmele trecutului: Palatul Poştei (Poşta veche), Biserica Mitropoliei, o frumoasă grădină publică, statui şi şcoli, toate dând un parfum de epocă pentru vizitatori.

Echipa “Istorii de bun gust” a ajuns în orașul care a înflorit pe malul râului Ialomiţa, la limita dintre deal şi câmpie. În Târgoviște, am vizitat Curtea Domnească, dar și simbolul orașului, Turnul Chindiei, care impresionează prin unicitatea şi modalitatea originală a construcţiei. Și pentru că suntem la „Istorii de bun gust”, preparatul ediției a fost „ciorba de burtă”, o mâncare pe care am împrumutat-o de la turci, însă i-am adăugat smântâna, oasele de vită și usturoiul. Cu această ocazie, am mai descoperit cum se pregătește „carnea la garniță”, dar și „pomana porcului”.

Târgoviște impresionează prin istorie, dar și prin clădirile cochete, adevărate opere de artă ale meșterilor italieni. Despre italieni se știe că au fost dintotdeauna buni muncitori, zidari, faianţari, mozaicari și decoratori, iar din rațiuni economice, un număr important de meșteri italieni s-au stabilit în Principatele Române.

​“Curtea Domnească este cunoscută, despre Turnul Chindiei și despre întreg ansamblul domnesc se știu multe lucruri, dar despre Târgoviștea medievală, despre arhitectura și stilul caselor, astăzi, se știe mai puțin. Și, faptul că ai explorat lucrurile mai puțin știute, cred că face ca privitorul să simtă gustul de a veni aici! Târgoviștea își recapătă unitatea, sesisez și eu lucrul acesta, și unitatea asta este legată de identitate. Pe măsură ce oamenii descoperă valorile acestor locuri, simt, natural, să caute cea mai bună versiune din ei. Chiar dacă n-o mărturisesc, că nimeni nu o să spună asta: știți, eu caut să fiu cel mai bun! Dar, așa se comportă. Asta, dintr-o nevoie interioară și, cred eu, chiar dacă nu o mărturisesc, pentru că speră, ca cei plecați să se întoarcă. Și, să aibă de ce să se întoarcă! Aici este o vibrație puternică, de natură istorică, culturală, pentru care merită să vii și să te simți bine!”, a spus scriitorul Sorin Diaconescu.

“Este un anumit iz al urbei, un anumit lucru, care-i adună și îi apropie pe oamenii de-aici, un anume tip de mentalitate. Eu am rămas foarte surprinsă, în momentul în care domnul director al Liceului „Bălașa Doamna” mi-a povestit despre părinții copiilor, care știu că trebuie să își aducă copiii la liceul de artă, pentru că viața lor, cumva, culturalizându-i, va fi cu totul alta! E foarte important!”, explică Camelia Moise, realizatoarea „Istorii de bun gust”.

În ediția de joi, 2 noiembrie, de la ora 21:00, am gătit „ciorba de burtă” într-un loc de lângă Turnul Chindiei, după o rețetă tradițională. „Despre ciorba de burtă trebuie să spun că turcii, în perioada marilor expansiuni militare, aveau o mulțime de ciorbari (așa se numeau cei care găteau doar ciorbă, un preparat despre care se știa că îi pune pe picioare pe cei răniți). Locul de preparare al ciorbei se afla chiar lângă corturile în care erau tratați răniții”, spune Camelia Moise.

Cifrele sondajelor spun că ciorba de burtă este răspândită pe tot teritoriul României și se numără printre produsele cele mai apreciate și consumate la noi. Deși preparatul provine din bucătăria turcă, după gustul din țara de origine, ciorba este mai clară și cu mai puține ingrediente.

Diferența dintre ciorba de burtă turcescă și cea românească constă în faptul că rețeta originală a fost adaptată gusturilor românești. Astfel, s-au adăugat oțetul, legumele, zarzavatul și, pentru a-i îmbunătăți consistența, oasele de vită cu măduvă, un secret al ciorbelor gustoase. Pentru un gust și mai pregnant se pot folosi oasele de vițel, care dau cremozitate compozitiei. Dacă atunci când se răcește ciorba de burtă devine ca o piftie, este o dovadă că au fost folosite oase de vită cu măduvă. Printre ingredientele adăugate în plus față de rețeta originală, se mai numără usturoiul, smântâna și ardeiul iute.