Vasile Alecsandri realizează un ciclu de comedii, dedicat acestui personaj: „Chiriţa la Iaşi”, „Chiriţa în voiaj”, „Chiriţa în balon”. Acelaşi personaj feminin comic, reprezentativ pentru momentul social-istoric şi pentru un anumit tip uman.

Chiriţa este soţia unui boier de ţară, Grigore Bârzoi ot Bârzoieni, cu pretenţii, dornică de mărire şi de a fi la modă, combinaţie de parvenitism şi de snobism.

Subiectul este comic şi critică arivismul micilor boieri rurali, care-şi dau aere de nobili.

Dincolo de mediocritatea obraznică, îngâmfată, Chiriţa parodiază până la grotesc, aclamă, nu se lamentează, este un personaj modern, vine din lumea „comedienilor” pe care ne-o prezintă cu forţă şi dezinvoltură. Este o baie nesecată de râsu’-plânsu’ care va fi întruchipată mai târziu de personajele lui I.L.Caragiale. Este un caracter puternic, hotărăşte destine şi-şi doreşte să fie „ispravniceasă”. Are entuziasm şi un haz inimitabil.

Excepţionala Tamara Buciuceanu Botez, în spectacolul cu public „Chiriţa în provinţie”, preluat de la Teatrul „Vasile Alecsandri” din Iaşi (1982, regia Alexandru Dabija), a intuit adevărata natură a Chiriţei. Este autentică. Debordează de optimism.

Măştile unei lumi stigmatizate sunt descoperite rând pe rând, personajele intră în ritmul atât de măiastru creat de bagheta regizorului Alexandru Dabija, dar finalul deschis al spectacolului ne dezvăluie un personaj colectiv complex care câştigă simpatia publicului: „Aşa e lumea, o comedie iar noi artiştii care-o jucăm n-avem dorinţă alta mai vie decât aplauze să merităm”.

Sub haina ridicolă, Chiriţa are o esenţă senină, femeie din clasa de mijloc, îşi doreşte ca fiul ei să fie „tambour d’instruction” adică tobă de carte, drept pentru care l-a adus în casă pe Musiu Şarl. Conduce cariera soţului molâu pe care „se chinuie să-l cioplească, să-l pilească dar lui dumnealui îi stă rugina la ceafă de-o şchioapă”, ştie că Luluţa „şuguieşte”, adică glumeşte atunci când se preface a fi nebună, este „flatarisită”, adică flatată, atunci când este curtată precum o femeie vanitoasă fără ifose şi cochetă fără desfrâu, chiar şi la vârsta a doua. Fumează pentru că aşa e moda, emite judecăţi de valoare: „omenirea-i o ţigară care se preface-n scrum”, „acum toţi sunt îmbrăcaţi la fel, nu poţi alege care-i boier, care-i coţcar.” Îşi doreşte să ajungă la Paris, „în ţara nemţească” şi nu vrea ca educaţia fiului ei să fie „pour les fleurs de coucou”- adică de florile cucului.

Acest personaj popular vine din teatrul bulevardier de început de secol XIX. George Călinescu o descrie ca pe o persoană „cochetă, bună mamă, cu dor de parvenire, cu o inteligenţă deschisă pentru ideea de progres, o bonjuristă. Chiriţa face călărie şi a învăţat franceza în felul ei.”

Piesa lui Alecsandri, cu concursul compozitorului Alexandru Flechtenmacher, oferă „un tablou inedit, încântător pentru ochiul de azi. Amestecul de anteree şi fracuri, de moldovenească grecizantă şi jargon franco-român, de tabieturi patriarhale şi de inovaţii de lux occidental, veselia nebună a cupletelor, învârtirea în danţ a personajelor, ritmica în genere a acestor comedii dau naştere unei plăcute emoţii arheologice.” (George Călinescu – Istoria Literaturii Române).

(Cecilia Melinescu)

TEATRU: CHIRIŢA ÎN PROVINCIE de Vasile Alecsandri

Spectacol cu public preluat de la Teatrul „Vasile Alecsandri” din Iaşi. Data premierei:  12.10.1982.

În distribuţie: Tamara Buciuceanu, Puiu Vasiliu, Dionisie Vitcu, Doina Deleanu, Liliana Margineanu, Sergiu Tudose, Valentin Ionescu, Ioan Chelaru.

Muzica Alexandru Flechtenmacher

Scenografia Laurentiu Dumitrascu

Regia TV Eugen Todoran

Regia artistică  Alexandru Dabija

Difuzare: 27 ianuarie 2014, de la ora 20.10, la TVR 2 şi online pe TVRplus.ro