O nouă ediție a „Istoriilor de bun gust”, difuzată joi, 27 aprilie, de la ora 21.00, ne-a invitat la TVR 2 să pătrundem într-o lume plină de gusturi și arome, dar cu istorii spectaculoase. Emisiunea este difuzată și la TVR Cultural duminică, 30 aprilie, de la ora 12.00.
„Când vorbeşti de minerit în România, mai ai puţin şi te gândeşti la parastasul lui. Şi totuşi, nu mâncare de parastas am pregătit în acestă nouă ediţie a Istoriilor de bun gust, ci ceea ce mânca un miner când cobora în şut”, spune Camelia Moise, realizatoarea „Istoriilor de bun gust”.
Alături de invitatul său, inginerul metalurg Silviu Ponoran, primarul orașului Zlatna, realizatoarea ne amintește istoria mineritului în Munții Apuseni, dar mai ales vorbește despre proiecte noi. Filmările au fost făcute la fosta mină Haneş, una dintre cele mai importante din Apuseni în domeniul exploatării zăcămintelor de aur, loc închis din anul 2004.
„Ne aflăm în Munţii Apuseni, munţi metaliferi, bogaţi în metale rare, pentru că, în afară de aur şi argint, ştiute de toată lumea, aici găsim şi telur (un metal rar folosit în industria aero-spațială și în cea energetică). Telurul a fost descoperit în zonă în 1786. Atunci, lumea zicea că este un aur îmbunătăţit. Zvonurile au ajuns până la Împăratul Iosif al II-lea, care a trimis un inginer de la Viena pentru a-l studia în laborator. De la pământ, i s-a spus telur (latinescul „tellus”) şi în 1808 este urcat pentru prima dată în sistemul lui Mendeleev (cu simbolul Te și numărul atomic 52)”, explică inginerul Silviu Ponoran.
Specialiștii spun că în Munții Apuseni încă se mai găsesc cantităţi importante de aur, argint, cupru, telur, crom, vanadiu, wolfram (numit și tungsten) și chiar uraniu. Mina a fost închisă și abandonată în anul 2004. Orașul pare acum lipsit de viață, clădirile au fost lăsate de izbeliște, iar puținii oameni care au rămas în zonă își amintesc cu nostalgie de perioada în care au lucrat în mină și de solidaritatea extraordinară care îi lega de colegii lor, formată sub presiunea pericolului permanent din mină.
Instalațiile funicularului, locul unde se aducea materia brută, au fost făcute în 1958. La intrarea în schimb, minerilor li se oferea o masă caldă, iar ei îşi mai luau în traistă câte ceva: slană, ceapă, pită, brânză de oaie și jumări, alimente care se puteau găsi în fiecare gospodărie din zonă. Familia trăia din salariul minerului, iar soţiile își puteau găsi de lucru la serviciile conexe ale minei.
„Lumea trăia destul de bine în zonă. Minerii lucrau în patru schimburi a câte șase ore. În 2004, când a fost închisă Fabrica Metalurgică de la Zlatna, pe piaţa mondială, cuprul valora 2.800 de dolari tona. La începutul anului 2023, prețul ajunsese la aproximativ 9.000 de dolari, iar astăzi la 11.000 de dolari”, își amintește primarul orașului Zlatna.
„Deşi ştim că istoria mineritului şi a mineralelor se identifică cu însăşi istoria omenirii, deşi minele din Bucium şi din Zlatna datează din perioada geto-dacică, nu ne înghesuim să facem mare lucru pentru ele. Deşi acum nu mai extragem aur, „aurul tehnologiei”, care este cuprul, aici încă s-ar putea extrage.
Cuprul a devenit o resursă extrem de importantă acum în industria electronică şi electrotehnică, unde profiturile sunt uriaşe, doar că, în lipsa industriei prelucrării, în acest moment, concentratul din munţii noştri ajunge în China, pe bani puţini”, spune realizatoarea Camelia Moise.
