Există pretudintedini semne anume așezate spre a atrage atenţia, dar uneori sunt mai importante semnele nevăzute care spun povestea locului. Am oprit de data aceasta în Liban - sâmbătă, de la ora 12.30, la TVR 2.
Vom explora pădurea de cedri din Valea Kadisha, cetatea din Tir, Sidon Byblos și ne vom opri în Baalbek.
Pășim pe nevăzute urme ale acelora care coborau lemnul spre țărmuri, …din trunchiuri făceau ambarcațiuni, …aduceau prețioase vase cu purpura, …inventau litere să poată comunica cu megieșii la o acostare în cine știe ce port și astfel așezau ținuturile Libanului de astăzi pe harta civilizației universale.
Semnele și însemnele libaneze au o legătură intimă cu cedrii fiind peceți pentru descifrarea rosturilor devenirii.
Cedrul este menționat în scrierile sacre iudaice și creștine.
A fost folosit pentru a fi construite clădiri importante în cele mai vechi timpuri, inclusiv Templul Regelui Solomon și palatul regelui David.
Locuri în care trecutul ne cheamă invitând la descoperirea prezentului.
Înfloritoarele orașe feniciene înşirate de-a lungul coastei estice a Mediteranei exportau cedru, ulei de măsline, grâu, vin și importau pânzeturi fine, bijuterii și mătase. Vopseaua scumpă purpurie, îmbrăcămintea de lux, parfumurile și produsele cosmetice au fost la baza prosperității orașelor Tir și Sidon în perioada romană.
Ambele au fost porturi importante vreme de multe secole, dar comerțul lor maritim a fost acum îmbunătățit de construcţii portuare extinse cu diguri de beton în ridicarea cărora s-au folosit tehnici de inginerie romană. Structurile române rămân în picioare - clădiri, poduri, arcuri, drumuri, diguri - datorită în mare parte betonului și a mortarului ale căror reţete au fost descoperite de romani.
Uneori călătoria prin trecut te poartă înspre ceea ce trăieşti şi înlesneşte înţelegerea realităţii în care te mişti. Dincolo de povești nemuritoare Sidon a fost și rămâne o intersecție a lumilor.
Fiecare pas devine un soi de pecete din care se înțeleg rosturile trecutului.
Întrebările își caută răspuns și doar ecoul vorbelor de azi îngemănat cu sunetul valurilor care se aud din afară par a deveni efemere sintagme ale tipologiilor sociale ale unor generații demult apuse. De regulă în Liban se consideră că prezența cruciaților sau trecerea acestora spre Țară Sfânta au inserat germenii unor poziționări durabile strategice și militare.
Libanul poate fi asemănat cu o grădina imensă și dacă ar fi să acceptăm o licență, cu un parc de atracții geografice.
Munți și mare, câmpii și podișuri, canioane și zone aride, toate fac din această țară un întreg ce poate fi definit în superlative.
La fiecare pas rememorarea moștenirilor feniciene reiterează raportarea la o civilizație ale cărei referințe coordonează încă dezvoltarea prezentului.
Ce anume a îndemnat atâtea civilizații să aleagă Baalbek drept locație a centrelor religioase?
O civilizație prosperă a cărei cercetare indică faptul că orașul a fost locuit încă din perioada neolitică devenind cu timpul unul dintre cele mai însemnate centre de negoț către Egipt și alte țărmuri ale Mediteranei.
Nostalgia Feniciei şi a culturii levantine devine o stare permanentă care îl însoţeşte pe călătorul pornit să descopere această lume misterioasă, sinteză între Orient şi Occident, această ţară plină de contraste, Libanul, care cuprinde laolaltă oraşele vechi, ruinele romane şi palatele cu poveştilor lor.
Elena Dinu, jurnalist
